autumn in my heart

B.p.o.v.

Totul era atat de ciudat pentru mine.Unde eram? Cum am ajuns aici?Ce cautam aici?Si de ce sunt imbracata in rochita de satin?  Mii de intrebari imi invadau minteaNu recunosteam incaperea aceasta,era total straina,trebuia sa merg acasa…la mica mea casuta Forks,probabil Charlie e ingrijorat…

Doamne,gatul…simteam ca imi arde,ce se intampla cu mine? M-am indreptat catre usa,dar auzeam mai multe voci.

„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”

Cine murise? Si cine e acest Edward… imi pare cunoscut numele…

“-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” o voce cunoscuta de fata vorbise.

“-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”

Nu intelegeam nimic,toata discutia lor ma speria,daca se refereau la mine ca fiind moarta,se inselau amarnic.Eram mai vie ca niciodata.De asta pot fi sigura.

Trebuia sa plec cat mai repede de aici,trebuia sa evadez.Din instinct m-am dus catre fereastra mare pe care am deschis o usor,apoi am sarit fara ezitare. Spre uimirea mea reusisem sa cad in picioare,puteam sa jur ca eram o felina acum.

Ce naiba?Eu mereu ma impiedicam cand mergeam si pe o suprafata plana,acum mai si cad in picioare si pot merge drept? Ceva nu e in regula aici.

Am inceput sa fug prin padurea deasa din jurul acestei case,iar totul mi se parea ciudat,necunoscut…straniu.Nu mai eram in Forks,de asta puteam fi sigura acum. Eram cu picioarele goale,iar pamantul mi se parea cald in contact cu pielea mea. Gatul meu…ma ardea si mai tare acum,ce naiba se intampla cu mine?

M-am intins pe aasternutul de fruze din padure inchizandu-mi ochii.Puteam sa aud voci care se aflau la departare de mine,puteam sa aud cantecul noptii la urechile mele,puteam sa aud sunetul vantului atat de usor acum,toate simturile mele erau amplificate.Nu mai intelegeam nimic.Imi era frica,mai frica decat imi fusese vreodata.Eram confuza pentru ca mai intelegeam nimic acum.Nu mai era nimic rational pe lumea asta.Absolut nimic.Totul era atat de nou.Cand deschisesem ochii puteam vedea totul atat de clar,atat de bine conturat.Puteam analiza cu usurointa si cu precizie fiecare centimetru a tot ce puteam vedea cu ochiul liber.

M-am ridicat in picioare facandu-mi curaj sa merg mai departe,insa o voce se auzi din spatele meu,probabil era la departare de mine pentru ca nu puteam vedea pe nimeni.

„-Vivien?Cred ca am gasit-o..o pot simti…” era o voce de barbat …

„-Perfect…” ii raspunse o voce de femeie,voce atat de muzicala…

Puteam simti ca vorbeau despre mine,dar unde erau?Si ce voiau de la mine?

Dupa cateva secunde in dreapta mea aparuse acel barbat care ma privea cu ochii zambitori si imediat langa el aparu femeia.Ea era de o frumusete aparte si puteam simti o privire materna din partea ei.Cat de ciudat,m-am departat usor de ei pentru ca un sentiment de frica imi cuprinse intreg corpul.

„-Scumpo,nu-ti fie frica…” vocea femei era atat de linistitoare…

„-Cum te numesti?” imi spuse barbatul care venea catre mine.

„-Isabella…Isabella Swan… Bella mai pe scurt.” am raspuns incet….

„-Bella…cine te-a tronsformat …cunosti acele persoane si motivul transformarii tale? femeia ma privea insistent.

„-Nu…nu-mi aduc aminte nimic,nici cine a facut asta,nici de ce…si nici macar nu stiu ce sunt eu…. nu stiu nimic…” am spus maraind si luand o pozitite de aprarae.Eram gata sa ii atac.

Barbatul rase cand vazuse comportamentul meu.

„-Stai linistita … Bella. Esti un nou – nascut acum.Temperamentul tau e vulcanic si esti ca o bomba cu ceas,sau asa ar trebui sa fie.Tu nu ne-ai atacat,si nici macar nu te-ai dus sa vanezi nici macar din instinct.Esti un specimen nou.Esti interesanta.” spuse barbatul.

„Cred ca e cazul sa mergem …” spuse femeia ducandu-si mana pe mijlocul spatelui meu.

„Unde?” am intrebat curioasa.

„Sa te hranim,sa te invatam sa vanezi si pe urma acasa.Mergem acasa… acolo unde va fi noua ta casa.”

Am facut exact cum mi-au spus,nu avea nici un rost sa opun rezistenta. M-au invatat sa ma hranesc ca mai apoi sa ma conduca spre o casa imensa,ce se afla in celalalt capat al padurii.Era o casa absolut superba,totul era amenajat cu bun gust,era atat de frumoasa.

„-Bella…. Vino cu mine.” imi spuse femeia.

Am urmat o pe scari pana am ajuns in dreptul unei camere in care intrasem.

„-Asta va fi camera ta de acum draga mea.Apropo…numele meu e Vivien …de acum voi avea grija de mine.Camera ta a fost pregatita zilele trecute.Stiam ca vom gasi o fata vampir nou nascut,si stiam ca va fi speciala.Nu puteam sa te lasam in padure pentru ca Volturi te-ar fi putut omora.Asa ca acum ai o casa.Te vom ajuta sa iti controlezi instinctele de vampir,te vom ajuta sa fii mai umana.”

„-Multumesc ” a fost tot ce am putut spune.

„-Nu ai pentru ce sa imi multumesti.De acum eu si sotul meu,Gerard , vom fi familia ta.”

„-Dar tatal meu,Charlie?” am intrebat pe un ton mahnit . „Sunt sigura ca e ingrijorat,sunt sigura ca imi duce lipsa…”

Ea se aseza pe marginea canapelei de langa fereastra facandu-mi semn sa vin sa ma asez langa ea.Dupa doua minute aparu si sotul ei care venise si se aseza langa noi.

El fusese cel care avea sa sparga tacerea acum.

„-Bella,tatal tau probabil stie deja ca ai murit.Cum crezi ca ar reactiona sa te vada acum in casa lui? Ai murit…si tu apari la usa lui.” ofta „Noi iti vrem binele.Stiu ca iti este greu acum,dar curand te vei adapta.Urmatoarea perioada,vei sta doar sub supravegherea noastra.E important sa iti amintesti cine au fost creatorii tai,pentru a afla multe lucruri despre tine.Si te vom ajuta sa afli tot ce ai nevoie.Acum trebuie doar sa stai aici,cuminte,langa noi.In legatura cu vanatul…Te vom hrani zinic pentru saptamana aceasta pe urma la 2 zile,si tot asa,pana vom ajunge sa te invatam sa vanezi doar de 2 ori pe saptamana sau mai rar.E important sa te invatam.”
Vivien ii zambi in ochii ei puteam citi fericire.

„-Stii …noi ne amintim trecutul… am fost casatoriti si in viata reala,ca oameni.Aveam o fiica,era superba…avea trasaturile tale,semeni cu ea. A fost omorata cand avea doar 6 anisori.Noi am fost distrusi,ne iubeam enorm fiica.Intr-o seara am primit aceasta sansa ,de a ne razbuna pe cei care au omorat o,si am fost transformati in ceea ce suntem astazi.Pe moment nu ne interesa ce aveam sa devenim,voiam doar razbunarea fiicei noastre.In timp ne-am dat seama ca eternitatea e o pedeapsa.”

Gerard continua sa vorbeasca,vocea lui fiind stinsa.

„-Oricum Bella,ideea e ca tu nu te mai poti intoarce la viata ta ca om.Niciodata.Acum vrem sa iti afli creatorul,si sa descoperi de ce ai fost transformata.E ciudat ca nu iti amintesti nimic.”

„-Bella e cazul sa te lasam sa te schimbi,rochita ta e murdara de sange.Hainele curate le ai in dulap.”
Si cu aceasta am ramas singura in camera straina.Ma simteam goala pe dinauntru,simteam inima mea cum se facea bucati.Simteam ca trebuie sa gasesc pe cineva,simteam ca voiam cu disperare sa fiu langa cineva anume,dar nu stiam langa cine.Stiam ca lipsea o piesa din puzzleul vietii mele.

E.p.o.v.
Trecusera 2 zile,2 zile lungi de cand Bella era nemiscata.Daca nu puteam auzi bataile slabe ale inimii,puteam sa jur ca e moarta.Era ciudat tot ce se intampla cu ea,nici unul dintre membrii familiei mele nu reusise sa stea nemiscat mai mult de 1 zi in momentul transformarii,dar Bella nu.Bella era asemenea unei statui de piatra. Am ramas in continuare langa ea cu ochii atintiti in jurnalul ei pe care cred ca il stiam de acum pe de rost.

„Mereu eram plecata in calatorii pentru prezentari.Am vazut lumea intreaga…si stii ce?Fara tine nu are nici o culoare. Desi inima mea era la suprafata lipita,parea intreaga,in interior era mai ravasita decat puteai vedea. Alyssa imi reaminti mereu sa fiu cu capul pe umeri ,sa nu mai visez la vechea iubire daca vreau sa reusesc.Mereu imi spunea sa las trecutul in urma si sa las loc doar viitorului. Ce usor era pentru ea de vorbit. Dar am incercat sa ii ascult sfaturile doar in aparenta,pentru ca la urma urmei ,nimeni nu avea cum sa imi interzica sa iubesc. Da Edward…te-am iubit ca o nebuna…5 ani,5 ani care au trecut a dracului de greu.
Cel mai greu moment pentru mine a fost cand am fost diagnosticata de cancer si mi-au zis ca nu se mai poate face nimic.In aparenta eram nervoasa,isterica pentru ca ma gandeam ca nu voi mai avea ocazia sa iti mai vad chipul vreodata,iar in sufletul meu era o adevarata batalie intre indiferenta si tristete. Indiferenta , pentru ca viata mea oricum se sfarsise in ziua in care ai plecat, iar tristetea pentru ca imi doream cu disperare sa te revad macar pentru un minut si tot era suficient.
Stii, inca tot nu-mi vine sa cred ca acest blestem m-a adus inapoi la tine. A fost mai mult decat as fi putut cere vreodata.M-ai ajutat enorm sa imi inving frica de moarte,care stiu ca va veni,o pot simti langa mine asteptand sa ma prinda in ghearele ei reci si ascutite. O pot auzi soptindu-mi ,insa nu ii acord nici o importanta pentru ca tu,ai fost langa mine Edward.
Nici durerile absolut insuportabile pe care le aveam nu reuseau sa imi strice ultimele clipe de fericire alaturi de tine. A fost mai mult decat greu sa incerc sa nu tip de durere de multe ori,cand tot ce voiam era sa plang,sa urlu pentru ca durerea ma coplesea.Chimioterapia a fost la fel de rea.Zilele in care imi era rau dupa,si felul in care ramaneai langa mine cu toate ca te rugam din tot sufletul sa pleci in acele momente de langa mine pentru ca nu voiam ca tu sa suferi.Toata durerea a fost oribila….Era prea mult pentru mine. Era ca si cum trupul meu era aruncat intr-un cuptor incins,sau in mijlocul unei cladiri in flacari.
Multumesc Edward ca ai fost langa mine. Multumesc ca ai fost ingerul meu pazitor prin tot acest iad. Te iubesc si te voi iubi pentru o eternitate…. Iti promit.”

***
Eram in ziua a 3 a.La mijlocul zilei a 3 a,si tot nimic.Simteam cum mintea mea incepea sa o ia razna asteptand.
„-Edward?Vre-o schimbare?” Alice se intorsese prima de la vanatoare.Nu reusea sa stea departe de Bella,tinea mult la ea.
„-Nu Alice …  pulsul e la fel de slab,bataile inimii la fel de lente.” am oftat „Alice,simt ca am facut ceva gresit,efectiv simt cum se stinge incet cu fiecare secunda care trece.” daca puteam plange,lacrimi aveau sa curga pe obrajii mei.Inima mea deja moarta simteam ca incepea sa se transforme in mii de firimituri.
„-Edward …priveste-o atent. Fata ei e mai conturata,trasaturile ei acum sunt mult mai reliefate. Priveste-i parul .E mai bogat si lung.” Alice zambi .”Edward,se observa de la kilometri departare ca transformarea ei fizica e aproape de final.Trebuie sa recunosc,sunt curioasa cum va arata dupa ce se va trezi.Va fi absolut superba, rapitoare….”
Alice avea dreptate,Bella chiar era schimbata fizic.Eram mult prea concentrat pierzandu-ma in jurnalul sau, dar si in grijile ca facusem ceva gresit si ca nu se va mai trezi niciodata. Puteam sa ii vad chipul,fiecare trasatura a fetei sale fiind perfecta acum si conturata.
„-Alice,nu s-a miscat,deloc…nu a tipat…nimic.” incordarea din voce era evidenta. Voiam sa cred cu toata fiinta mea ca Bella se va trezi,dar o urma de indoiala era mereu prezenta in inima mea.
„-Edward,fiule….Bella intrase deja in coma atunci cand te-ai decis sa o transformi.Creierul ei era invadat acum de cancer iar toata morfina din organism probabil isi face si ea efectul.Asta ar fi explicatia mea … acum sper sa am dreptate.E prima data cand vad o transformare sa fie atat de grea.” Carlisle aparuse in camera .Se pare ca toata familia revenise.Toti voiau sa fie langa Bella pentru a o intampina cand va renaste ca vampir,cand va pasi in noua sa viata.
„-Sper…dar uite cat de nemiscata e…. inima ei,e la fel de slabita.Ce se intampla?In mod normal acum trebuia sa fie aproape gata.Dar nu.Lucrurile parca tot mai rau merg.” Vocea mea suna ca un tipat de acum. Daca Bella va pati ceva, stiam ca era in totalitate doar vina mea pentru ca ma incapatanasem ca un prost incercand sa fac doar ce e bine,cand de fapt facusem totul gresit.
Urmatoarele zile,cred ca au mai fost inca 4, am asteptat un semn,orice fel de semn care sa dea de inteles ca Bella va reveni intre noi,dar nimic.Totul era in ceata pana cand vocea lui Carlisle se auzi sobra,mai mult stinsa iar de obicei tonul unei astfel de voce putea anunta doar un singur lucru.Un lucru pe care cu siguranta nu voiam sa il aud.
„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”
„-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” Alice parea sa fie confuza.
„-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”
Fara sa mai spun nimic am urcat scarile incet.Imi era frica sa dau ochii cu realitatea.Nu voiam sa o fi pierdut pentru totdeauna.Am simtit deodata o mana pe umarul meu.Era Alice.
„-Edward.Sunt sigura ca se inseala.Inca o vad pe Bella.E in ceata dar o vad.Deci inca exista un viitor pentru ea si asta inseamna ca nu e moarta.Eu asta cred.E imposibil!” Alice vedea contrariul lui Carlisle.Alice inca spera ca si mine.
„-Alice,vreau sa o vad…” apoi m-am reintors pentru a ma indrepta catre camera mea,blestemandu-mi fiecare zi nenorocita din existenta mea,fiecare moment in care o facusem pe Bella sa sufere.Aveam mii de regrete in minte,mii de ganduri,si toate porneau de la vina pe care o simteam in sufletul meu.
Camera mea era goala,ca si cum nimeni nu statuse acolo vreodata.Unde era ?A mutat-o Carlisle? Ciudat…nu spusese nimic despre asta. Am coborat intr-un suflet scarile incercand sa ajung la familia mea.
„-Carlisle?Unde e?” am intrebat cat se poate de calm.
„-Unde e ce sau cine Edward?” se uita cu o privire confuza.
„-Bella…. nu e in camera mea. Nu e! a disparut!” privirile sale erau acum mai confuze ca niciodata,dar nu numai ale sale ci si ale celorlalti membri ai familiei. Nimeni nu mai intelegea nimic.In mintile tuturor se putea citi nedumerire,confuzie,agitatie.
„-Edward…era acolo.E imposibil…sau poate…Nu…Edward era moarta.”
„-Carlisle…cred ca am avut dreptate.” vocea lui Alice se auzi ca un sunet de clopotei. „Bella e confuza,probabil a fugit. Nu stiu de ce,dar eu nu cred ca a murit.Bella e ca noi acum,doar ca,a disparut.Unde nu stiu.E inca in ceata.Viziunile mele se schimba cu fiecare secunda si totul e incetosat.Probabil e confuza…nu stiu…De singurul lucru de care sunt sigura e ca  e undeva afara,singura,nou nascut….si sa nu faca vreo tampenie.”
Teoria lui Alice ar trebui sa ma usureze,dar acum eram agitat ca nu intelegeam unde ar fi putut pleca .Si ca nou-nascut nu era bine sa fie singura.
„-Alice,cred ca ai dreptate…acum inteleg.Odata cu transformarile ei fizice,sigur s-a schimbat si in interior. Doar ca probabil nu isi amintea nimic si se simtea amenintata si de asta incerca sa para moarta. Problema e alta.Cum vom da de ea?”
Nu-mi pasa unde va trebui sa plec,voiam doar sa o gasesc cat mai repede si sa fie din nou in bratele mele.