capitolul 12

{ 11/02/2010 @ 5:47 Z02 } · { Uncategorized }

E.p.o.v.
Trecusera 2 zile,2 zile lungi de cand Bella era nemiscata.Daca nu puteam auzi bataile slabe ale inimii,puteam sa jur ca e moarta.Era ciudat tot ce se intampla cu ea,nici unul dintre membrii familiei mele nu reusise sa stea nemiscat mai mult de 1 zi in momentul transformarii,dar Bella nu.Bella era asemenea unei statui de piatra. Am ramas in continuare langa ea cu ochii atintiti in jurnalul ei pe care cred ca il stiam de acum pe de rost.

„Mereu eram plecata in calatorii pentru prezentari.Am vazut lumea intreaga…si stii ce?Fara tine nu are nici o culoare. Desi inima mea era la suprafata lipita,parea intreaga,in interior era mai ravasita decat puteai vedea. Alyssa imi reaminti mereu sa fiu cu capul pe umeri ,sa nu mai visez la vechea iubire daca vreau sa reusesc.Mereu imi spunea sa las trecutul in urma si sa las loc doar viitorului. Ce usor era pentru ea de vorbit. Dar am incercat sa ii ascult sfaturile doar in aparenta,pentru ca la urma urmei ,nimeni nu avea cum sa imi interzica sa iubesc. Da Edward…te-am iubit ca o nebuna…5 ani,5 ani care au trecut a dracului de greu.
Cel mai greu moment pentru mine a fost cand am fost diagnosticata de cancer si mi-au zis ca nu se mai poate face nimic.In aparenta eram nervoasa,isterica pentru ca ma gandeam ca nu voi mai avea ocazia sa iti mai vad chipul vreodata,iar in sufletul meu era o adevarata batalie intre indiferenta si tristete. Indiferenta , pentru ca viata mea oricum se sfarsise in ziua in care ai plecat, iar tristetea pentru ca imi doream cu disperare sa te revad macar pentru un minut si tot era suficient.
Stii, inca tot nu-mi vine sa cred ca acest blestem m-a adus inapoi la tine. A fost mai mult decat as fi putut cere vreodata.M-ai ajutat enorm sa imi inving frica de moarte,care stiu ca va veni,o pot simti langa mine asteptand sa ma prinda in ghearele ei reci si ascutite. O pot auzi soptindu-mi ,insa nu ii acord nici o importanta pentru ca tu,ai fost langa mine Edward.
Nici durerile absolut insuportabile pe care le aveam nu reuseau sa imi strice ultimele clipe de fericire alaturi de tine. A fost mai mult decat greu sa incerc sa nu tip de durere de multe ori,cand tot ce voiam era sa plang,sa urlu pentru ca durerea ma coplesea.Chimioterapia a fost la fel de rea.Zilele in care imi era rau dupa,si felul in care ramaneai langa mine cu toate ca te rugam din tot sufletul sa pleci in acele momente de langa mine pentru ca nu voiam ca tu sa suferi.Toata durerea a fost oribila….Era prea mult pentru mine. Era ca si cum trupul meu era aruncat intr-un cuptor incins,sau in mijlocul unei cladiri in flacari.
Multumesc Edward ca ai fost langa mine. Multumesc ca ai fost ingerul meu pazitor prin tot acest iad. Te iubesc si te voi iubi pentru o eternitate…. Iti promit.”

***
Eram in ziua a 3 a.La mijlocul zilei a 3 a,si tot nimic.Simteam cum mintea mea incepea sa o ia razna asteptand.
„-Edward?Vre-o schimbare?” Alice se intorsese prima de la vanatoare.Nu reusea sa stea departe de Bella,tinea mult la ea.
„-Nu Alice …  pulsul e la fel de slab,bataile inimii la fel de lente.” am oftat „Alice,simt ca am facut ceva gresit,efectiv simt cum se stinge incet cu fiecare secunda care trece.” daca puteam plange,lacrimi aveau sa curga pe obrajii mei.Inima mea deja moarta simteam ca incepea sa se transforme in mii de firimituri.
„-Edward …priveste-o atent. Fata ei e mai conturata,trasaturile ei acum sunt mult mai reliefate. Priveste-i parul .E mai bogat si lung.” Alice zambi .”Edward,se observa de la kilometri departare ca transformarea ei fizica e aproape de final.Trebuie sa recunosc,sunt curioasa cum va arata dupa ce se va trezi.Va fi absolut superba, rapitoare….”
Alice avea dreptate,Bella chiar era schimbata fizic.Eram mult prea concentrat pierzandu-ma in jurnalul sau, dar si in grijile ca facusem ceva gresit si ca nu se va mai trezi niciodata. Puteam sa ii vad chipul,fiecare trasatura a fetei sale fiind perfecta acum si conturata.
„-Alice,nu s-a miscat,deloc…nu a tipat…nimic.” incordarea din voce era evidenta. Voiam sa cred cu toata fiinta mea ca Bella se va trezi,dar o urma de indoiala era mereu prezenta in inima mea.
„-Edward,fiule….Bella intrase deja in coma atunci cand te-ai decis sa o transformi.Creierul ei era invadat acum de cancer iar toata morfina din organism probabil isi face si ea efectul.Asta ar fi explicatia mea … acum sper sa am dreptate.E prima data cand vad o transformare sa fie atat de grea.” Carlisle aparuse in camera .Se pare ca toata familia revenise.Toti voiau sa fie langa Bella pentru a o intampina cand va renaste ca vampir,cand va pasi in noua sa viata.
„-Sper…dar uite cat de nemiscata e…. inima ei,e la fel de slabita.Ce se intampla?In mod normal acum trebuia sa fie aproape gata.Dar nu.Lucrurile parca tot mai rau merg.” Vocea mea suna ca un tipat de acum. Daca Bella va pati ceva, stiam ca era in totalitate doar vina mea pentru ca ma incapatanasem ca un prost incercand sa fac doar ce e bine,cand de fapt facusem totul gresit.
Urmatoarele zile,cred ca au mai fost inca 4, am asteptat un semn,orice fel de semn care sa dea de inteles ca Bella va reveni intre noi,dar nimic.Totul era in ceata pana cand vocea lui Carlisle se auzi sobra,mai mult stinsa iar de obicei tonul unei astfel de voce putea anunta doar un singur lucru.Un lucru pe care cu siguranta nu voiam sa il aud.
„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”
„-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” Alice parea sa fie confuza.
„-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”
Fara sa mai spun nimic am urcat scarile incet.Imi era frica sa dau ochii cu realitatea.Nu voiam sa o fi pierdut pentru totdeauna.Am simtit deodata o mana pe umarul meu.Era Alice.
„-Edward.Sunt sigura ca se inseala.Inca o vad pe Bella.E in ceata dar o vad.Deci inca exista un viitor pentru ea si asta inseamna ca nu e moarta.Eu asta cred.E imposibil!” Alice vedea contrariul lui Carlisle.Alice inca spera ca si mine.
„-Alice,vreau sa o vad…” apoi m-am reintors pentru a ma indrepta catre camera mea,blestemandu-mi fiecare zi nenorocita din existenta mea,fiecare moment in care o facusem pe Bella sa sufere.Aveam mii de regrete in minte,mii de ganduri,si toate porneau de la vina pe care o simteam in sufletul meu.
Camera mea era goala,ca si cum nimeni nu statuse acolo vreodata.Unde era ?A mutat-o Carlisle? Ciudat…nu spusese nimic despre asta. Am coborat intr-un suflet scarile incercand sa ajung la familia mea.
„-Carlisle?Unde e?” am intrebat cat se poate de calm.
„-Unde e ce sau cine Edward?” se uita cu o privire confuza.
„-Bella…. nu e in camera mea. Nu e! a disparut!” privirile sale erau acum mai confuze ca niciodata,dar nu numai ale sale ci si ale celorlalti membri ai familiei. Nimeni nu mai intelegea nimic.In mintile tuturor se putea citi nedumerire,confuzie,agitatie.
„-Edward…era acolo.E imposibil…sau poate…Nu…Edward era moarta.”
„-Carlisle…cred ca am avut dreptate.” vocea lui Alice se auzi ca un sunet de clopotei. „Bella e confuza,probabil a fugit. Nu stiu de ce,dar eu nu cred ca a murit.Bella e ca noi acum,doar ca,a disparut.Unde nu stiu.E inca in ceata.Viziunile mele se schimba cu fiecare secunda si totul e incetosat.Probabil e confuza…nu stiu…De singurul lucru de care sunt sigura e ca  e undeva afara,singura,nou nascut….si sa nu faca vreo tampenie.”
Teoria lui Alice ar trebui sa ma usureze,dar acum eram agitat ca nu intelegeam unde ar fi putut pleca .Si ca nou-nascut nu era bine sa fie singura.
„-Alice,cred ca ai dreptate…acum inteleg.Odata cu transformarile ei fizice,sigur s-a schimbat si in interior. Doar ca probabil nu isi amintea nimic si se simtea amenintata si de asta incerca sa para moarta. Problema e alta.Cum vom da de ea?”
Nu-mi pasa unde va trebui sa plec,voiam doar sa o gasesc cat mai repede si sa fie din nou in bratele mele.