E.p.o.v.

Spre dimineata somnul ei devenea din ce in ce mai agitat iar eu stateam neputincios nestiind ce as putea face pentru ea. Intr-un final isi deschise usor ochii si cateva lacrimi ii curgeau incet pe obraji.

-Bella? Esti bine? m-am apropiat usor de ea magaindu-i fruntea.

-Cred ca da….exceptand partea in care ma doare tot corpul de parca as fi dormit pe un pat de cuie,totul e bine.

-Alice o sa vina imediat sa te ajute sa iti gasesti niste haine cu care sa te imbraci. Eu voi cobori sa iti pregatesc micul dejun si sa vad daca a venit Carlisle cu rezultatele analizelor. i-am sarutat usor fruntea si am iesit din camera si am coborat scarile ,ajungand in camera de zi unde statea toata familia unita. Imediat dupa am auzit usa izbindu-se cu putere ,eu ramanand in stare de soc. Ingerului  meu nu ii statea in fire sa izbeasca sau sa tranteasca ceva,nu am apucat nici macar sa ma intreb nici eu nici fratii mei nici parintii mei ce s-a intamplat pentru ca din camera se putea auzi un tipat ingrozitor de durere. Ne-am indreptat cat de repede am putut catre camera ei dar usa era incuita iar din interiorul camerei puteam auzi un plans combinat cu tipete isterice.

-Bella,scumpo,deschide usa.

Nici un raspuns din partea ei.

-Bella,nu glumesc daca nu deschizi usa,o voi sparge si tot voi intra pana la urma.

Nici de data aceasta nu raspunse…..

-Am o ideea mai buna…. vocea lui Rose se auzi din spatele meu si imediat se facu nevazuta. intrase in camera ei si indrepta spre fereastra deschisa. Dintr-o singura miscare sarise pe fereastra camerei pe pervazul camerei de oaspeti si astfel intrase in camera Bellei pentru a ne deschide usa.

Statea in pat cu fata in jos muscand o perna pentru a ii atenua tipetele,doar ca uitase ca pentru urechea noastra si cel mai mic sunet se aude perfect.

-Edward adu-mi trusa din biroul meu cat mai repede. Carlisle parea vizibil ingrijorat si nu am mai stat pe ganduri si am adus trusa din care scoase o seringa si o fiola in care se gasea calmant.

-Bella…Bella…ma auzi?daca poti as vrea sa  intinzi mana,vreau sa iti fac ceva care sa iti mai calmeze durerile.

-Capul….simt ca imi explodeaza la propriu iar plamanii parca s-au desprins de la locul lor….Nu mai rezist…. puteam citi cu usurinta durerea de pe chipul ei si frica ce se ascundea in ochii ei. Intinse usor mana catre Carlisle care ii facuse calmanutl.

-Gata….in maxim 15 minute ar trebui sa te simti mai bine,si Edward sa cobori cu Bella jos imediat ce isi face efect calmantul,va trebui sa manance plus ca trebuie vrem sa discutam despre problema terapiei.

Am aprobat usor dand din cap si am ramas langa iubirea mea. Ma jucam cu mainile in parul ei lung asa cum o faceam candva. Intr-un final se linistise si am ridicat-o in bratele mele din pat si am asezat-o pe picioarele sale.Se dezechilibrase usor la inceput dar am stat langa ea avand grija sa nu cada.

Jos la masa a fost foarte tacuta si abia daca a reusit sa manance putin.

-Bella,incearca sa mananci inca putin. Esme o incuraja asemenea unei mame.

-Scuzati-ma dar chiar nu mai pot manca nimic,nu imi este foame.

Isi impinse farfuria la o parte si ramase nemiscata ca si cum se gandea la ceva. Avea o privire absenta,goala. Nimeni nu a spart tacerea ce se asternuse pana nu aparuse Calisle cu un dosar in mana,un dosar in care se gasea sentinta la moarte a ingerului meu.

-Bella,astazi vom incepe chimeo terapia,nu mai putem amana intru-cat boala s-a extins din nou. A ajuns la nivelul creierului. Un singur lucru nu pricep,cum de boala evolueaza atat de repede,nu e normal,dar daca vom incepe tratamentul imediat vom putea incetini ritmul ei alert.

Bella il privi sigura pe ea parca stiind ce avea sa urmeze.

-Carlisle…pot sa te intreb despre timp? Cu aproximatie cam cat timp mai am? Bella era mai constienta de sfarsitul ei decat lasa sa se vada,incerca sa fie putenica,incerca sa nu lase la vedere durerea din inima ei.

-Scumpo nu e un tipar fix,nici macar Alice nu poate sa vada cu exactitate. Durata poate varia,intre maxim 3 -4 luni fara chimeoterapie si in cazul in care aceasta va da gres si 6 luni pana la maxim un an cu terapie. Totul depinde de organismul tau,de cum vei tolera chimeoterapia si daca va reactiona.

„De ce trebuie sa i se intample asta tocmai ei,o iubesc ca pe o fiica! nu merita ca ea sa sfarseasca chiar atat de repede,nu merita sa sufere atat……” durerea din gandurile mamei mele era vizibila.

„Edward stiu ca ma asculti….ar fi cazul sa incepi sa te gandesti cu privire la soarta ei,ori o vei transforma ..ori o vei lasa sa moara. Eu sper ca ai suficienti neuroni in capul tau incat sa nu mai faci o alta greseala si anume sa o lasi sa moara. Fii atent de iti zic si la avertismentul meu : ORI O TRANSFORMI TU…ORI O VOI FACE EU,ALICE SAU CARLISLE!” ... ma uitam acum la Rosalie ,niciodata nu m-am gandit ca o va dori pe Bella sa ii fie sora pentru eternitate. Se pare ca surprizele tot apar in continuare.

Toata dupa amiaza am auzit gandurile imploratoare ale familiei mele cu privire la faptul sa o transform pe iubirea mea. Toti o iubeau pe Bella si nimeni nu era pregatit sa renunte la ea ,mai ales dupa ce am rgasit-o desi imprejurarile nu au fost cele mai placute. Chiar daca o doream sa fie a mea pentru eternitate,nu voiam sa o distrug,nu voiam sa ii rapesc sufletul. Poate daca o transformam ,candva ar ajunge sa ma urasca pentru acest lucru,pentru acest blestem. Inca refuzam categoric rugamintile familiei mele in ciuda amenintarii lui Rose.

-Bella? am pregatit tot ce trebuie,poti urca sus in camera ta si sa incepem prima sedinta, va fi cam neplacuta terapia,te avertizez dar e pentru binele tau.

Sufletul meu nu raspunse,doar facu intocmai cum i se spuse.Urca greoi scarile pana la camera ei. Si se aseza incet pe pat asteptand sa inceapa calvarul.

Carlisle i-a intepat cu grija mana administrandu-i cu grija perfuzia. Intre timp Bella isi tinea ochii inchisi cantand o melodie,asa incerca sa uite de durere. Timpul trecea greu iar perfuzia incepea putin cate putin sa se goleasca. Imi doream ca eu sa fiu in locul ei,ea nu merita sa sufere,nu merita sa aiba parte de nici o durere. Merita sa aiba o viata normala,merita sa fie fericita,merita tot ce e mai bun si se pare ca nu avea parte de nimic din toate acestea.

E.P.o.v

Faptul ca ea avea sa moara m-a trezit la cruda realitate,oricat am incercat sa stau departe de ea,oricat am incercat sa o las in pace pentru ca ea sa aiba o sansa oricat de mica la fericire,la o viata normala,dar se pare ca Alice avea dreptate.Orice as face si oricum as face,Bella este sufletul meu pereche. Lucrurile au fost arenjate in asa fel incat sa nu se poata bucura de o viata umana prea lunga,in schimb nu as condamna-o pentru eternitate,nu i-as lua sufletul,nu as transforma o intr-un monstru pentru eternitate. Cand va muri o voi urma cat de repede voi putea.

Imi suna telefonul,initial nu voiam sa raspund,dar am vazut ca era Alice si stiam ca ea avea mereu castig de cauza.

-Edward ,Bella va iesi in aproximativ 2 minute pe poarta spitalului si cred ca va incerca sa se ascunda de tine. noi i-am pregatit camera de oaspeti si o asteptam aici. Ne-a fost tuturor extrem de dor de ea. Pana si Rose o asteapta.

-Multumesc Alice. Cred ca o vad. Vorbim cand ajungem acasa,bine?

Am inchis telefonul si am plecat dupa ingerul meu.Aveam si o oarecare retinere in a da ochii cu ea. Dupa felul cum o tratasem cand am plecat,dupa felul cum am jignit-o atunci,dupa faptul ca timp de 5 ani am lasat-o sa creada ca am uitat-o,am lasat-o sa sufere. Cum puteam sa ii mai spun vreodata ca o iubesc ,cum? Daca i-as fi spus probabil ca nu m-ar fi crezut. Ea e tot ce am mai bun pe lumea asta,intreaga mea existenta iar eu am pierdut-o. Jur ca voi face tot ce pot sa o fac fericita pana in ultimul moment si mai ales ca voi incerca sa ii recastig inima.cu orice pret.

cand am vazut ca incearca sa fuga,am cuprins-o cu bratele mele iar privirea ei o cauta pe a mea intr-un final intalnindu-se. Aveam nevoie de Jasper acum pentru ca aveam nevoie disperata sa stiu ce simtea acum. ochii ei trimiteau un amestec de sentimente greu de descifrat. Am condus-o in liniste pana la masina unde am deschis portiera si am asezat-o repede in scaunul pasagerului.

-Bella..te rog sa iti pui centura de siguranta. si sa nu incerci sa mai fugi.

Nu raspunse.

-Bella….te rog….nu ingreuna situatia. Stii ca te pot obliga,si nu vreau asta asa ca accepta situatia si stai cuminte.

-Edward,stiu ca acum tot ce simti pentru mine mila. Intelege ca e o situatie neplacuta pentru mine sa stau sub acelasi acoperis cu tine din mai multe motive.

-As putea sa intreb care ar fi acelea? poate ca nu ar fi trebuit sa intreb acest lucru dar eram curios

Din nou se asternu tacerea si nu primeam nici un raspuns decat faptul ca rosise la aceasta intrebare. Oare de ce?
-Te rog Bella? ai putea sa raspunzi.

Rosise usor si isi musca buza de jos inainte sa raspunda.

-Edward,te-am iubit mai mult decat iti poti inchipui. Dupa ce ai plecat eram o epava. Nu eram buna de nimic si mai aveam putin si ajungeam la Spitalul de psihiatrie din cauza depresiilor.cu greu am reusit sa imi revin si sa ma pun pe picioare desi inima mea a ramas la fel de goala. Inca te iubesc Edward desi stiu ca nu e bine si nu e sanatos sa fac asta. De data asta stiu ca nu voi mai suferi mult pentru ca moartea mea va atenua suferinta si durerea unei inimi frante pe care o port mreu in sufletul meu.

Nu-mi venea sa cred ce auzeam.Bella mea….Bella,chiar ea,inca ma iubea….inca imi impartasea sentimentele. Nu am crezut niciodata ca acest lucru va mai fi vreodata posibil. Eram mai mult decat fericit acum.

-Edward ,nu vreau mila ta. Eu sunt fericita pentru ca am apucat sa te vad cel putin pentru o ultima data ceea ce e mai mult decat puteam cere vreodata. Sunt impacata acum ….chiar sunt,iar daca voi muri stiu ca macar am apucat sa iti mai vad odata privirea,sa iti mai vad inca odata zambetul.

Mi-am apropiat usor mainile de chipul ei cuprinzandu-i fata perfecta in asa fel incat ochii mei sa ii intalneasca pe ai ei. Mi-am apropiat usor fata de ai ei si buzele noastre s-au unit intr-un sarut formand un intreg perfect. Mi-as fi dorit ca acest moment sa dureze pentru o eternitate. Doar eu si cu ea,nimic sa nu mai conteze pentru noi. Absolut nimic.

Buzele noastre insa s-auu despartit intr-un final iar in ochii ei puteam vedea confuzie in timp ce in privirea mea putea vedea toata dragostea pe care o simteam pentru. Restul drumului pana acasa si-a asezat capul usor pe umarul meu si a adormit. Cata liniste imi dadea atunci cand o vedeam dormin. Ajunsi acasa toata familia ne astepta la intrarea in casa,mai putin Carlisle care ramase la spital pentru a lua rezultatele analizelor. Toata lumea o privea cu dragoste pe Bella,tuturor le-a fost dor de ea.

-Bella,ma bucur sa te vad. Mereu vei face parte din familia noastra si stii asta. Esme o cuprinsese pe Bella intr-o imbratisare calda,materna.

-Bells…..maine cumparaturi. trebuie sa recuperam tot timpul pierdut. Si da mi-a fost extrem de dor de tine. Alice era mereu entuziasmata.

-Ne bucuram sa te vedem Bella. Rosalie si Emmett pareau la fel de multumiti de ideea ca ea va sta in casa noastra.

-Edward,Bella se simte obosita,si are dureri groaznice desi se ascunde….ar fi bine sa o duci sus sa se odihneasca putin am sa incerc sa ii trimit niste valuri de liniste ,poate ii va mai atenua din durere.

Am condus-o pe Bella in camera unde va sta si i-am adus ceva sa manance. Am ramas toata noaptea langa ea,studiindu-i chipul si felul cum se schimbase in cei 5 ani de cand nu o mai vazusem. Acum avea parul mai lung,era mai palida,era diferita.

B.p.o.v

Era aproape 2 dimineata si nu puteam sa adorm inca.Gandurile mele erau departe…la Edward si ma mai uitam din cand in cand si la bagajele facute pentru plecarea mea. Ma gandeam daca exista vreo viata de apoi sau daca totul se termina aici,daca asta va fi marele final. Daca va fi sa mor si sa existe o oarecare sansa oricat de mica ar fi sa devin ingerul pazitor al lui edward ,as face-o. as avea mereu grija sa il veghez si sa ii calauzez pasii sa poata fi fericit. imi doream sa fie fericit,sa isi gaseasca pe cineva care sa il aprecieze pentru ceea ce are el in sufletul sau,pentru inima sa blanda. stiu ca nu era un monstru,era cea mai calda,mai generoasa si mai tandra persoana pe care am cunoscut-o.

Durerea puse din nou stapanire pe picioarele mele pe mainile mele si incet iradia in intreg organismul.Am muscat perna cat de tare am putut si am incercat sa nu tip ,sa nu plang desi durerea era ingrozitoare. nu voiam sa il trezesc pe Charlie,sa isi faca griji pentru mine. si asa acum cred ca isi facea mai multe griji decat ar trebui,macar sa ii usurez situatia.

Noaptea trecuse repede iar dis de dimineata am inceput sa imi duc bagajele la masina lui Jacob. nu voiam ca Charlie sa ma conduca pentru ca nu as fi suportat durerea de a ma separa de el,si de il lasa singur.

-Bella,o sa vin sa te vizitez. promit.

-Jacob. Ai grija de Charlie pentru mine,ai grija de el,eu nu stiu in ce stare ma voi intoarce sau  daca ma voi mai intoarce. lacrimile au inceput sa imi curga siroaie pe obraji iar cuvintele imi ieseau cu greu . Si Jake,iarta-ma ca nu am putut sa iti impartasesc sentimentele,iarta-ma ca nu am stiut sa te apreciez,si iti multumesc ca mi-ai fost cel mai bun prieten. Promit,ca daca se va intampla ceva cu mine,vei sti,pentru ca voi mereu langa tine si sper sa fii fericit langa cineva care sa iti impartaseasca sentimentele.

Odata ajunsi la aeroport l-am rugat pe Jacob sa plece,voiam sa raman singura,pentru ca nu suportam sa vad cum ma despart de inca o persoana draga,el nu a insistat sa ramana ci din contra mi-a ascultat rugamintea. Lacrimile imi curgeau incontinuu pe obraji si intr-un final pareau ca vor sa se opreasca.

Stiam ca nu ma va astepta nimeni la destinatie,stiam ca va trebui sa ma descurc singura pana gaseam spitalul ,intr-un fel am bucuram pentru ca aveam o ocupatie pentru a imi tine mintea ocupata un timp.

Afara ploua asa ca am chemat un taxi si i-am dat soferului adresa. nu am facut mai mult de 30 de minute pana la spital. Surpriza a fost un mare cand am vazut ca la intrarea spitalului ma asteptau 2 asistente.

-Trebuie sa fii Isabella Swan….asa e? Doctorul Conrad ne-a anuntat ca vii si ora ca sa te preluam. Doctorul Carlisle Cullen a primit fisele dumneavoastra medicale de dimineata si tot el e cel care se va ocupa de cazul dumneavoastra. Carlisle Cullen a zis? Cullen? Deci poate visez…..poate e doar o coincidenta de nume. Calmeaza-te Bella. Am urmat-o pe una din asistente care ma conducea spre cabinetul doctorului. Picioarele mele se miscau greoi pentru ca durerea aparu din nou.Imi venea sa tip,aveam aceeasi senzatie ca si cum cineva mi-ar fi infipt fier incins atat in maini cat si in picioare ,iar acel cineva ar rascuci fierul in rana. Nu observasem ca lacrimile imi aparura pe obraji chiar daca depuneam un efort supraomenesc sa nu tip.

-Bella????? am auzit o voce in care puteam simti uimire,durere,frica,bucurie….toate amesteate…. Bella nu-mi vine sa cred,am sperat sa fie doar o coincidenta de nume si nu sa fii tu. Am vazut fisele tale medicale si am sperat pana acum sa nu fii tu cea care va trebui sa indure toata durerea.

-Carlisle! am deschis intr-un final ochii constientizand ca era el……..

-Ia un loc,ma mir cum poti merge inca,la diagnosticul tau,destul de rar vad o persoana care sa poata merge pe picioarele ei.

-Carlisle….crede-ma picioarele si mainile simt ca imi ard,ca si tot corpul meu. Nu mai rezist durerea ma coleseste. Focul din urma muscaturii lui James nu se compara cu durerea asta. Vreau sa mor…nu mai rezist.

Ma privi cu niste ochi mari in care puteam citi groaza.

-Bella,am vrea sa vii acasa la familia mea. Nu te poti descurca singura pe termen lung. Te rog accepta ca astazi dupa ce iti facem analizele sa vii acasa la familia mea.

-Nu pot Carlisle,chiar nu pot….Edward nu ma va dori acolo. Nu va faceti griji pentru mine. Ma voi descurca.

-Bella intelege. Acum inca mai poti sa te descurci,dar va veni momentul ,care e doar o chestiune de zile,saptamani ,poate doar de maxim 3 luni pana cand nu te vei mai putea ridica din pat si nici suficienta forta in maini nu vei avea sa te poti descurca singura.

-Bella,accepta te rog,daca nu … oricand te pot obliga. am auzit din spatele meu o voce catifelata atat de familiara … am ridicat intr-un final capul sa vad cine e.Era el…ingerul meu…. cu o expresie de nedescifrat pe fata. auzise toata conversatia mea cu Carlisle si probabil acum simtea mila pentru mine.

-Edward nu…nu vreau…bine?
–Bella,Bella….tot la fel de incapatanata ai ramas. Asistenta va veni imediat sa te duca la tomograf si sa iti faca restul analizelor. Eu voi fi ocupat cu bagajele tale intre timp.

Am deschis gura usor pentru ca aveam de gand sa protestez dar nu apucasem. Carlisle chicoti usor pe scaunul sau te la birou.

–AAA…si era sa uit …astept sa termini cu analizele si te astept sa te conduc acasa.

B.p.o.v.

Au trecut 5 ani de cand Edward a plecat,insa iubirea mea pentru cel care mi-a facut inima sa vibreze este la fel de profunda ca la inceput. Nu am lasat ca ura sau furia pentru faptul ca ma parasise sa imi otraveasca amintirile pe care le aveam impreuna cu el.Incercam sa ma concolez mereu cu gandul ca poate ma parasise dintr-un motiv intemeiat si ca inca ma iubea,poate….dar de un lucru inca eram sigura: pastram vie imaginea lui in inima mea,imaginea ochilor sai patrunzatori si ai zambetului sau strengaresc pe care il iubeam atat de mult. Am incercat pe cat puteam de mult sa nu ma atasez de nici un alt baiat,nu voiam ca inima mea sa apartina altcuiva pentru mi-am jurat candva ca ii va apartine doar lui pe vecie.

-Bella?esti pregatita? trebuie sa mergem.

Vocea tatalui meu ma trezise din gandurile mele. era timpul sa mergem dupa rezultatele analizelor pe care le facusem cu o saptamana in urma la indemnurile lui Jacob si al tatalui meu avand in vedere ca de cateva luni ma simteam din ce in ce mai rau. Eram mai palida decat era Edward,lesinam chiar si de 2 -3 ori pe zi,ma doarea tot corpul,mai rau decat in urma muscaturii lui James. Erau zile in care imi doream sa mor .  Slabisem mult in ultima perioada si eram chiar de nerecunoscut.

Am urcat alaturi de tatal meu in masina iar drumul pana la spital a fost unul tacut. Uram  spitalul si mai ales atmosfera care era in timp ce asteptam ca o asistenta sa ma strige sa intru in cabinetul doctorului. timpul trecea greu,de parca statea in loc.

-Dra Swan? medicul va asteapta. mergeti la sala 7. M-am ridicat de pe scaunul din sala de asteptare si m-am indreptat usor,cu pasii greoi catre cabinetul doctorului. Tatal meu incerca sa mearga incet in spatele meu.

Inainte sa deschid usa cabinetului,o presimtire rea aparuse ,un sentiment care in smulgea inima din piept.

Mi-am facut cu greu curajul necesar sa deschid usa iar primul lucru pe care il observasem era doctorul care statea la biroul lui cu o fata destul de sumbra.

-Dra Isabella Swan. Avem fisa dumneavoastra medicala impreuna cu analizele……si……

Urmase o pauza lunga inainte sa inceapa sa vorbeasca din nou.

-……….. nu stiu cum sa incep sau cum sa spun acest lucru mai usor……….

Nu intelegeam ce voia sa spuna iar corpul meu fu cuprins de un sentiment de panica ce ma termina incet.

-Doctore spuneti-mi verde in fata daca am ceva sau nu. Va rog.

Tatal meu incepea sa isi piarda rabdarea mai rau decat mine si nu mai rezista la toata presiunea.

-Pentru numele lui Dumnezeu doctore…ce e in neregula cu fiica mea. zi odata.

-Imi pare rau ca nu exista nici o cale mai usoara de a da o astfel de veste….dar chiar nu stiu cum sa spun. Isabella….ai cancer.

In acel moment am crezut ca pamantul imi fugea de sub picioare. Charlie ramasese in stare de soc si era pe punctul de a ceda nervos.

-Din cate vad din radiografie si restul analizelor, in prima faza a fost un cancer osos,dar se pare ca e metastazat, s-a extins in organism iar plamanul drept pare si el afectat.in proportie de 80%. In cazul tau operatia nu mai este o solotie. tot ce putem face este sa chimeoterapie pentru a opri intr-o oarecare masura evolutia bolii si de a incetini ritmul de raspandire a cancerului in organism.

-Doctore….pot sa vad intreb cat timp?cat timp va dura pana…………pana se va termina…totul?

-Depinde. nu exista un tipar standard. dar ca o prima parere ar fi intre 6 luni si un an jumatate. Sfatul meu e sa incepeti tratamentul cu chimeoterapia cat mai repede . si acest lucru sa il faceti in Anglia la unul din spiatele de specialitate. Unul ar fi cel care apartine universitatii de medicina.

Discutia de acum era doar intre Charlie si doctor. eu nu mai aveam putere sa mai ascult nimic.

–Domnule Swan daca sunteti interesat putem trimite de urgenta fisele ficei dumneavoastra acolo si in curs de maxim 2 zile sa o trimitem pentru inca un set de analize acolo si pentru eventualul tratament.

Charlie il aproba in tacere pe medic care isi chemase asistenta pentru a trimite rezultatele mele prin fax. nu imi mai statea mintea la nimic. un singur lucru imi doream mai mult pe lumea aceasta inainte de a muri. Sa imi mai vad macar pentru o ultima data pe ingerul meu.