Capitolul 13

{ 26/02/2010 @ 5:47 Z02 } · { Uncategorized }

B.p.o.v.

Totul era atat de ciudat pentru mine.Unde eram? Cum am ajuns aici?Ce cautam aici?Si de ce sunt imbracata in rochita de satin?  Mii de intrebari imi invadau minteaNu recunosteam incaperea aceasta,era total straina,trebuia sa merg acasa…la mica mea casuta Forks,probabil Charlie e ingrijorat…

Doamne,gatul…simteam ca imi arde,ce se intampla cu mine? M-am indreptat catre usa,dar auzeam mai multe voci.

„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”

Cine murise? Si cine e acest Edward… imi pare cunoscut numele…

“-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” o voce cunoscuta de fata vorbise.

“-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”

Nu intelegeam nimic,toata discutia lor ma speria,daca se refereau la mine ca fiind moarta,se inselau amarnic.Eram mai vie ca niciodata.De asta pot fi sigura.

Trebuia sa plec cat mai repede de aici,trebuia sa evadez.Din instinct m-am dus catre fereastra mare pe care am deschis o usor,apoi am sarit fara ezitare. Spre uimirea mea reusisem sa cad in picioare,puteam sa jur ca eram o felina acum.

Ce naiba?Eu mereu ma impiedicam cand mergeam si pe o suprafata plana,acum mai si cad in picioare si pot merge drept? Ceva nu e in regula aici.

Am inceput sa fug prin padurea deasa din jurul acestei case,iar totul mi se parea ciudat,necunoscut…straniu.Nu mai eram in Forks,de asta puteam fi sigura acum. Eram cu picioarele goale,iar pamantul mi se parea cald in contact cu pielea mea. Gatul meu…ma ardea si mai tare acum,ce naiba se intampla cu mine?

M-am intins pe aasternutul de fruze din padure inchizandu-mi ochii.Puteam sa aud voci care se aflau la departare de mine,puteam sa aud cantecul noptii la urechile mele,puteam sa aud sunetul vantului atat de usor acum,toate simturile mele erau amplificate.Nu mai intelegeam nimic.Imi era frica,mai frica decat imi fusese vreodata.Eram confuza pentru ca mai intelegeam nimic acum.Nu mai era nimic rational pe lumea asta.Absolut nimic.Totul era atat de nou.Cand deschisesem ochii puteam vedea totul atat de clar,atat de bine conturat.Puteam analiza cu usurointa si cu precizie fiecare centimetru a tot ce puteam vedea cu ochiul liber.

M-am ridicat in picioare facandu-mi curaj sa merg mai departe,insa o voce se auzi din spatele meu,probabil era la departare de mine pentru ca nu puteam vedea pe nimeni.

„-Vivien?Cred ca am gasit-o..o pot simti…” era o voce de barbat …

„-Perfect…” ii raspunse o voce de femeie,voce atat de muzicala…

Puteam simti ca vorbeau despre mine,dar unde erau?Si ce voiau de la mine?

Dupa cateva secunde in dreapta mea aparuse acel barbat care ma privea cu ochii zambitori si imediat langa el aparu femeia.Ea era de o frumusete aparte si puteam simti o privire materna din partea ei.Cat de ciudat,m-am departat usor de ei pentru ca un sentiment de frica imi cuprinse intreg corpul.

„-Scumpo,nu-ti fie frica…” vocea femei era atat de linistitoare…

„-Cum te numesti?” imi spuse barbatul care venea catre mine.

„-Isabella…Isabella Swan… Bella mai pe scurt.” am raspuns incet….

„-Bella…cine te-a tronsformat …cunosti acele persoane si motivul transformarii tale? femeia ma privea insistent.

„-Nu…nu-mi aduc aminte nimic,nici cine a facut asta,nici de ce…si nici macar nu stiu ce sunt eu…. nu stiu nimic…” am spus maraind si luand o pozitite de aprarae.Eram gata sa ii atac.

Barbatul rase cand vazuse comportamentul meu.

„-Stai linistita … Bella. Esti un nou – nascut acum.Temperamentul tau e vulcanic si esti ca o bomba cu ceas,sau asa ar trebui sa fie.Tu nu ne-ai atacat,si nici macar nu te-ai dus sa vanezi nici macar din instinct.Esti un specimen nou.Esti interesanta.” spuse barbatul.

„Cred ca e cazul sa mergem …” spuse femeia ducandu-si mana pe mijlocul spatelui meu.

„Unde?” am intrebat curioasa.

„Sa te hranim,sa te invatam sa vanezi si pe urma acasa.Mergem acasa… acolo unde va fi noua ta casa.”

Am facut exact cum mi-au spus,nu avea nici un rost sa opun rezistenta. M-au invatat sa ma hranesc ca mai apoi sa ma conduca spre o casa imensa,ce se afla in celalalt capat al padurii.Era o casa absolut superba,totul era amenajat cu bun gust,era atat de frumoasa.

„-Bella…. Vino cu mine.” imi spuse femeia.

Am urmat o pe scari pana am ajuns in dreptul unei camere in care intrasem.

„-Asta va fi camera ta de acum draga mea.Apropo…numele meu e Vivien …de acum voi avea grija de mine.Camera ta a fost pregatita zilele trecute.Stiam ca vom gasi o fata vampir nou nascut,si stiam ca va fi speciala.Nu puteam sa te lasam in padure pentru ca Volturi te-ar fi putut omora.Asa ca acum ai o casa.Te vom ajuta sa iti controlezi instinctele de vampir,te vom ajuta sa fii mai umana.”

„-Multumesc ” a fost tot ce am putut spune.

„-Nu ai pentru ce sa imi multumesti.De acum eu si sotul meu,Gerard , vom fi familia ta.”

„-Dar tatal meu,Charlie?” am intrebat pe un ton mahnit . „Sunt sigura ca e ingrijorat,sunt sigura ca imi duce lipsa…”

Ea se aseza pe marginea canapelei de langa fereastra facandu-mi semn sa vin sa ma asez langa ea.Dupa doua minute aparu si sotul ei care venise si se aseza langa noi.

El fusese cel care avea sa sparga tacerea acum.

„-Bella,tatal tau probabil stie deja ca ai murit.Cum crezi ca ar reactiona sa te vada acum in casa lui? Ai murit…si tu apari la usa lui.” ofta „Noi iti vrem binele.Stiu ca iti este greu acum,dar curand te vei adapta.Urmatoarea perioada,vei sta doar sub supravegherea noastra.E important sa iti amintesti cine au fost creatorii tai,pentru a afla multe lucruri despre tine.Si te vom ajuta sa afli tot ce ai nevoie.Acum trebuie doar sa stai aici,cuminte,langa noi.In legatura cu vanatul…Te vom hrani zinic pentru saptamana aceasta pe urma la 2 zile,si tot asa,pana vom ajunge sa te invatam sa vanezi doar de 2 ori pe saptamana sau mai rar.E important sa te invatam.”
Vivien ii zambi in ochii ei puteam citi fericire.

„-Stii …noi ne amintim trecutul… am fost casatoriti si in viata reala,ca oameni.Aveam o fiica,era superba…avea trasaturile tale,semeni cu ea. A fost omorata cand avea doar 6 anisori.Noi am fost distrusi,ne iubeam enorm fiica.Intr-o seara am primit aceasta sansa ,de a ne razbuna pe cei care au omorat o,si am fost transformati in ceea ce suntem astazi.Pe moment nu ne interesa ce aveam sa devenim,voiam doar razbunarea fiicei noastre.In timp ne-am dat seama ca eternitatea e o pedeapsa.”

Gerard continua sa vorbeasca,vocea lui fiind stinsa.

„-Oricum Bella,ideea e ca tu nu te mai poti intoarce la viata ta ca om.Niciodata.Acum vrem sa iti afli creatorul,si sa descoperi de ce ai fost transformata.E ciudat ca nu iti amintesti nimic.”

„-Bella e cazul sa te lasam sa te schimbi,rochita ta e murdara de sange.Hainele curate le ai in dulap.”
Si cu aceasta am ramas singura in camera straina.Ma simteam goala pe dinauntru,simteam inima mea cum se facea bucati.Simteam ca trebuie sa gasesc pe cineva,simteam ca voiam cu disperare sa fiu langa cineva anume,dar nu stiam langa cine.Stiam ca lipsea o piesa din puzzleul vietii mele.