Capitolul 14

{ 19/03/2010 @ 5:47 Z03 } · { Uncategorized }

E.p.o.v.

Imi era dor de ea,de felul in care ma facea sa ma simt.Imi era dor de inima mea impietrita care incepea sa bata doar cand eram langa ea. Eram uman datorita ei,eram un om si nu un monstru datorita iubirii immense dintre noi. Ma simteam pierdut fara ea,ma simteam un nimeni fara ea,ma simteam mort…

Inainte sa o intalnesc doar ideea de o viata eterne,de a fi nemuritor era un lucru insuportabil pentru mine.Statul  in umbra,incercand sa amo viata cat de cat norrmala desi numai normal

“-Edward…  uite asta” Alice imi intinsese o revista  aparuta recent in care Bella era pe coperta.

“Stralucirea unui ‘Crystal’va ramane  vesnic intre noi

Crystal ( Bella Swan) una dintre modele al carui nume e recunoscut pe plan international,a incetat din viata la doar  cei 23 de anisori ai sai,datorita unei boli care nu a iertat-o.Desi a negat orice zvon legat de faptul ca ar fi fost suferinda de cancer,pana la urma nu a mai putut controla boala,in final pierzand batalia cu moartea ….Inca nu se stie nici un detaliu legat de locul si ziua inmormantarii ei.Cert e ca ii vom duce lipsa.”

“- Trebuie sa o gasim inainte ca vre’un paparazzi nebun ,carea aflat ca Bella a murit,sa o gaseasca hoinarind pe strazi ca o naluca.Iti dai seama cum ar suna ziarele atunci?”

Imi puteam imagina doar cum ar parea.Oricum… nici macar nu stiam cum arata Bella acum,cat de mult isi pastrase aspectul fizic din viata de om,sau cat de mult de schimbase.Cu totii am iesit in padurea deasa,incepand sa o cautam pe ea. Nu stiam incotro sa mergem,nu stiam unde ar fi putut merge.Ma intrebam cat de greu ii era ca nou nascut de una singura.Probabil era confuza,nelinistita…probabil se simtea pierduta,ratacita…

Mergeam fara nici macar un indiciu,mergeam ca si cum eram un orb ce cauta o iesire dintr-un labirint.

“Ea e fiica noastra de acum.De ea vom ava grija ca de ochii din cap.Probabil ii este atat de greu acum,sa fie singura intr-o lume noua…” gandurile unui barbat imi invadara mintea,urmate de cele ale unei femei.

“Bella…Imi aminteste atat de mult de Cathy…nu voi lasa pe nimeni sa ii faca rau”

Bella…putea fi chiar ea? Bella mea? Dar cum unde… Trebuia doar sa ascult cu atentie fiecare gand.Trebuia sa ma concentrez.Poate ca eram atat de aproape de ea si tot ce trebuia sa fac era sa o gasesc.

Am facut semn fratilor mei sa ma urmeze.Incepeam sa ne mergem pe o carare singurul nostrum ghid fiind gandurile celor doi ,ganduri pe care le auzeam in continuu. Si in toate vorbind despre aceeasi persoana.

Cautand mai aproape in mintea femeii,puteam zari chipul acelei tinere.O fat ace semana atat de izbitor cu Bella,obrajii rozii,buzele trandafirii,corpul bine conturat ,parul lung de culoarea mahonului.Singurul lucru care o faceau sa arate ca un vampire,erau ochii,ochii care ii tradau infatisarea perfecta de inger.

Mergand plini de speranta ,am ajuns in dreptul un case immense,ce semana mai degraba cu un mic palat decat cu o casa.

“-Edward…o pot simti…. Bella…cred ca e aici.” Vocea lui Alice rasuna la urechile mele.

“-De unde stii?” am intrebat-o repede plin de curiozitate.

“-Am vazut asta in mintea cuiva din aceasta casa.Nu stiu a cui era,dar am vazut ca voiau sa ii arate tot trecutul ei.” Spuse zambind larg. “Trebuie sa ne-o dea inapoi pe Bella.”

Alice nerabdatoare suna la usa acelei case,cand o femeie insotita de un barbat ce o tinea de brat,se ivira in tocul usii.

“-Da?” femeia ne raspunse confuza.

“- Bella…” atat am reusit sa spun. Aveam emotii…emotiile revederii cu Bella…

“- Te referi la fiica noastra?E speciala…” ramasesem mut de uimite,cat de repede fusese Bella adoptata.

“-Posibil…a fugit speriata imediat dupa transformare.A durat ceva mai mult procesul transformarii ei,aproximativ sapte zile.Credeam ca am pierdut-o definitiv.” Alice incerca sa ii explice. “Credeam ca mi-am piedut prietena cea mai buna,sora,iar fratele meu credea ca si-a pierdut sufletul pereche…Vrem macar sa o vedem.”

“-Sunteti bineveniti!” barbatul ne facuse semn sa intram in casa,conducandu-ne catre o sala imensa. “Eu sunt Gerard iar ea e sotia mea Vivien…”

“-Eu sunt Alice, iar el e logodnicul si sotul meu Jasper,ea e Rosalie cu logodnicul ei Emmett… iar el e Edward….Facem parte din familia Cullen…”

“-Sunteti copii adoptivi ai lui Calisle? Nu imi vine sa cred,in sfarsit avem ocazia sa ii intalnim familia… pe sotia lui Esme o stim…Suntem mai mult decat incantati sa va cunoastem.”

“-In ce sens e speciala?” Jasper intreba,el era singurul dintre noi care avea experienta in domeniul celor nou nascuti.

“-E atat de om inca…roseste,culoarea pielii ei…ar putea iesi in lumina soarelui,fara ca aceasta sa o dea de gol…E ciudat,e atat de om…Doar ochii ei sunt inca la fel ca cei ai unui nou nascut,atat…in rest e un om…desi e ca noi.”

Alice le zambise,apoi femeia se departa de noi.

“-Merg dupa fiica noastra… “ apoi Vivien se departa de noi urcand scarile foarte repede.

***

Dupa 5 minute ea cobora din nou.

“-Coboara acum.” Ne zambea calduros.Semana atat de mult cu Esme la comportament.  “Ea e fiica noastra nou… Bella…” rosti numele ei cu mandrie aratand inspre ingerul ce cobora lent scarile.

Era imbracata intr-o rochie alba lunga,parul ei fiind prins si arenjat astfel incat arata ca desprinsa dintr-un basm. Era superba. Cand ne vazuse ,rosi,era atat de tipic Bella…dar cum era posibil sa aiba trasaturi atat de umane?

“-Bella…” i-am rostit numele incet ca o soapta .Ea ma privi cu ochii ei mari,ce nu isi pierdusera profunzimea si frumusetea lor patrunzatoare.

“-Scumpa mea… el e Edward…iar ei sunt familia sa si teoretic cei care te-au creat. “ ii spunea atingandu-i incet parul si conducandu-o in directia mea. Bella ma fixa cu privirea,ochii ei emanand multa caldura,multe emotii….”

“-Edward….” Sopti indreptandu-se catre mine. “E posibil?”

“-La ce te referi Bella?” Alice o intreba in graba.

“-Ati plecat ….cu totii….si acum …nu inteleg..”

“-Bella…Edward e cel care te-a creat si vegheat…erai pe moarte.Da am facut prostia asta o data…cu totii am fost vinovati.Dar nu o vom face si a doua oara.Te iubim Bella…ne-am facut griji…”

“-Edward…. Atat de multe lucruri imi vin in minte…dar sunt atat de confuza.Nu mai inteleg nimic…”

“-Bella…te iubesc… iarta-ma pentru tot….” M-am apropiat de ea ,timid,nestiind cum va reactiona la apropierea dintre noi,apoi obrajii ei rosira exact ca atunci cand era om…