Cap.11

{ 22/01/2010 @ 5:47 Z01 } · { Uncategorized }

.E.p.o.v.

In aceeasi seara a fost ultima data cand Bella isi deschise ochii pentru ca intrase in coma,dupa o criza urata pe care o facuse.Carlisle ii facuse doza de morfina pentru a ii aplana durerea dar se transformase intr-o leguma. Am incercat sa vorbesc cu ea,in speranta ca poate ma aude cumva,in speranta ca poate si-ar deschide acei ochi ciocolatii absolut superbi,dar nu … era prea tarziu pentru ea astfel incat sansele ei la o viata normala scadeau cu fiecare secunda care trecea. Era acum sau niciodata.Esme impreuna cu Emmett,Jasper si Rosalie au fost trimisi la vanatoare pentru a nu fi pregatiti sa ii stapaneasca Bellei pornirile de nou nascut,asta in cazul in care transformarea ei nu avea sa dea gres.Carslile ramase la fel ca si Alice.Am luat venin de la toti trei pentru a il injecta in venele subtiri ale iubitei mele.Doar veninul meu nu ar fi fost suficient,pentru ca intreg organismul ei era terminat.Nici unul dintre noi nu era atat de slabit din punct de vedere fizic,chiar daca eram pe patul de moarte atunci cand am fost readusi la viata.O viata ce nu se va sfarsi niciodata.

Carlisle ii impinse usor veninul din seringa,pana cand aceasta se goli. Alice iesie din camera urmat de Carlisle pentru a merge si el la vanatoare si pentru a imi lasa putina intimitate. Durerea si vina pe care o simteam in sufletul era de nedescris. Daca Bella va inceta sa mai existe,atunci eu nu mai aveam nici un rost ,nu mai aveam nici un scop pentru existenta mea si trebuia sa o urmez ,in ciuda faptului ca ea isi dorea sa imi continui eternitatea alaturi de altcineva.Niciodata nu va exista altcineva in sufletul meu in afara de ea,niciodata….

Trecusera aproape 5 ore si inca nimic,ea era inca adormita,nici un tipat provocat de arsurile din corpul ei nu se auzi,nimic.Poate ca era prea tarziu.Poate ca o pierdusem definitiv….sau poate nu….inca mai e timp…speranta inca nu ma parasi….Timpul insa va trece ingrozitor de greu pentru mine.Asteptarea este cel mai greu lucru pe care il poti face.

Am scos din buzunar scrisoarea Bellei pe care am analizat-o bine inainte de a deschide plicul. Am desfacut usor foaia privind scrisul tremurat. Probabil i-a fost greu  sa scrie.

„Edward….

Dragul meu, ….Iubirea mea,pentru tine…va rezista si dincolo de moarte.Sa nu crezi ca voi inceta vreodata din a te iubi,sau sa nu crezi ca inima mea incapatanata te va uita…Nu.Eu te voi iubi pentru o eternitate si stiu ca Dumnezeu nu ma va judeca pentru iubirea ce ti-am purtat o in suflet,pentru ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face in viata asta. Stii cum se zice : E MAI BINE SA IUBESTI SI SA PIERZI DECAT SA NU FI IUBIT NICIODATA!! .Eu stiu asta.Simt asta si nu imi imaginez cum ar fi fost inima mea daca nu ai fi exista .Tu esti ingerul meu care mi-a luminat scurtul drum prin viata. Inca ceva ..In dulap sunt niste cutii.Deschide-le.In una din ele vei gasi un jurnal,cu un lacatel.citeste jurnalul.Multe raspunsuri le vei gasi acolo.E scris pentru tine.E tot ce voiam sa iti zic si nu am avut curaj sa iti zic in fata.Crede-ma Edward,fata de tine nu vreau sa am niciodata nici un secret.Te ador dragostea mea.Multumesc cerului ca am avut ocazia sa iubesc cu toata fiinta mea.Te ador,te iubesc si vei fi mereu inima mea….nu uita de jurnal…ai permisiunea sa il citesti. P.S. iarta-mi scrisul , ma dor mainile ingrozitor, nu credeam ca voi apuca sa termin de scris aceasta scurta scrisoare,pentru ca dupa fiecare cuvant trebuia sa ma linistesc,durerea e prea mare..

A ta….Bella :*:*:*”

Stiam exact despre ce cutii vorbea,stiam de existenta jurnalului.Asa ca am stiut exact unde sa caut iar in mai putin de un minut m-am reintors pe patul meu,langa Bella cu jurnalul ei in mana pentru a il citi.

„Au trecut 5 luni de cand ai plecat Edward…Te urasc…dar totusi te iubesc desi inima mea acum e doar coiburi.Sute…mii de cioburi.De ce ai plecat?E pentru ca nu m-ai iubit?Pentru ca ai pe altcineva?Pentru ca nu am fost suficient de buna pentru tine?Zeci de motive imi trec prin minte si unul imi face inima sa se autodistruga in continuare : NU A AVUT NICIODATA NICI O LOGICA SAU VRE’UN SENS CA TU SA MA IUBESTI.MEREU AM STIUT ASTA. Noptile treceau greu,lacrimile mele nu incetau sa mai curga .Te -am asteptat in fiecare seara sa reapari,sa revii in viata mea desi stiam ca nu vei mai aparea.Charlie ma ameninta ca ma trimite sa locuiesc cu Renne daca nu aveam sa imi continui viata,asa ca incet incet a trebuit sa redevin Bella.
Totusi avea sa fie o diferenta intre vechea Bella si cea de acum…avea sa fie o fata mai rece,cu capul pe umeri.Nu va mai fi o fetita naiva care nu isi va mai darui niciodata inima.”

M-am oprit din citit pentru a mai privi inca odata sufletul meu pereche,ce inca nu dadea nici un semn.Speranta inca nu va muri.Trebuie sa traiasca.
Mi-am indreptat ochii din nou peste jurnalul sau,continuand sa citesc pagina cu pagina despre tot ce facuse pentru a uita de toata suferinta pe care i-o cauzasem in momentul in care am plecat de langa ea.

„Era prima data cand iesisem undeva de cand ai plecat tu. Cu greu am reusit sa ma las convinsa,dar era petrecerea de logodna a lui Ben  si Angela,asa ca nu puteam sa o refuz pe cea ca mi-a suportat fiecare lacrima si fiecare criza de isterie pe care o faceam cand imi aduceam aminte de tine. Era un club din Port Angeles, locul unde viata mea lua o alta intorsatura.Cat de ciudat nu? Acolo ii cunoscusem pe Theodore si Alissa,el avea 40 iar ea 35. Un cuplu absolut superb,din toate punctele de vedere.Se intelegeau doar din priviri,eram cateodata invidioasa pentru acest lucru dar o invidie in sensul bun.Adica doar speram ca voi avea ocazia sa iubesc din nou,cu toate ca inima si mintea mea era fixate doar „pe frecventa Edward Cullen” ca sa zic asa. S-au apropiat de mine in acea seara pentru a imi face o oferta cam greu de refuzat. Un pictorial pentru pentru o revista de moda. Mi-au zis ca acel ceva care ar deschide multe usi in fata mea si ca ar trebui sa profit de sansa ce mi-o acordau,astfel in momentul in care ei mi-au dat cartea lor de vizita practic era ca si cum Cel de Sus ,imi intindea o mana. La incept nu am vrut,dar Angela m-a sfatuit macar sa incerc,la urma urmei,ce pierdeam?Nimic. Dupa aproximativ o saptamana in care m-am tot gandit ce ar fi bine si ce nu,am luat acea carte de vizita acceptand oferta lor. De atunci am intrat pe mana lor si a inceput transformarea Isabellei Swan devenind Crystal ( sau Crysta) iar totul lua o intorsatura neasteptata pentru mine. Mereu ma gandeam ca Alice era imposibila cu trusele ei de machiaj si cosmeticele sale,dar nu …. ce m-a asteptat era o tortura adevarata avand in vedere ca eu eram certata cu produsele de infrumusetare.Ma stii doar cum ractionam cand intram pe mana lui Alice… acum trebuia insa sa stau cuminte si sa nu comentez.
La inceput pentru mine,a fost totul ca desprins dintr-un film horror. Alissa s-a chinuit sa ma invete sa port tocuri,tocuri pe care inainte juram ca nu le-as fi purtat.Am avut chiar si glezna luxata in perioada aia pentru ca eram atat de neindemanatica…”

Ma amuzam citind ,stiam cat de urat facea cand trebuia sa fie machiata de sora mea sau cand sora mea incerca sa decida cu ce sa se o imbrace sau cum sa o faca sa arate cat mai feminina.Era atat de dulce cand se incrunta … Numai imaginandu-mi cum Bella avea in spate o intreaga echipa care sa se ocupe de ea ,imi starnea amuzamentul.

„A sosit si ziua sedintei foto,aveam niste emotii,credeam ca aveam sa lesin cand am vazut in ce trebuia sa pozez. Primul meu gand pe care l-am vazut cand am vazut setul de lenjerie intima pe care trebuia sa il probez era : Alissa mi-o va plati!!!!!! sau cel putin asa credeam in acel moment,pentru ca dupa cateva clipe reusi sa ma calmeze si sa ma convinga sa imbrac compleul minuscul. A fost cel mai greu lucru pe care am reusit sa il fac vreodata.Am murit de rusine cand am dezbracat halatul moale si ramand in lenjeria intima de culoare neagra,in fata fotografului care ma privi usor amuzat vazandu-mi reactia fetei. Totul a durat aproximativ 2 ore …machiaj ,alt machiaj,alte compleuri…. dar a trecut mai repede decat am crezut. In aceeasi zi Theodore imi facuse cunostinta cu un barbat absolut incredibil , John Robert Hoffman. Nu il recunoscusem ,desi cred ca cel putin 80% din femeile de pe planeta aceasta stiau cine era,oricum in acel moment,cand privirea mea o intalni pe a sa,cred ca am devenit rosie ca racul la fata, pot spune ca mi-am uitat si numele in acel moment,iar el rase dupa ce Theodore ii spotise ceva la ureche,stiam ca avea legatura cu mine,dar nu stiam exact CE! dar aveam sa aflu mai tarziu. Theodore imi aranjase o sedinta foto si cu el,pozand in hainele pe care le purtase Briana Evingan in filmul in care cei doi au colaborat,al carui nume de asemenea nu il stiam. Totul a decurs foarte usor ,natural de parca imi putea citi gandurile iar el pe ale mele,ma facea sa ma simt bine in lumina camerelor,ma facea sa ma simt bine in fata fotografului trecand peste frica de poze. Baiatul asta era incredibil,imi aducea aminte atat de mult de tine….  chiar credeam ca el avea sa fie cel ce ma va ajuta sa trec peste esecul relatiei noastre;dar stii ce ma amuza cel mai tare?E ca niciodata ,oricat am incercat si oricate eforturi faceam sa ma las pe mana destinului,sa imi acord o sansa la fericire,nu puteam. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cariera mea era in ascensiune,iar zvonurile legate de mine si John erau din ce in ce mai raspandite.Nu mai aveam deloc intimitate,nu mai aveam viata personala,unde ma intorceam imi auzeam numele, Crystal sau Crysta cum eram cunoscuta. Peste tot doar barfe si rautati,imi ajunsesera pana peste cap… Intrasem intr-o lume din care nu facusem parte niciodata pana acum,o lume in care ma simteam zapacita,aiurita,pentru care doar banii contau. Aveam un program solicitant : ore de machiaj, sedinte foto,repetitii pentru defilari,ore in sir de munca iar eu ma simteam din ce in ce mai obosita. Hoffy ,asa cum ii ziceam, era mereu langa mine,mereu ma incuraja sa merg mai departe,era singurul care reusea sa ma scoata din letargia mea. O gluma,o vorba buna,o alinare …. era perfect,era exact ce aveam nevoie pentru a imi lipi,cat de cat,inima ce era distrusa. Din pacate inevitabilul s-a produs,el isi dorea mai mult de la mine,isi dorea o relatie in adevaratul sens al cuvantului,iar eu nu eram pregatita pentru asa ceva,inca nu aveam inima intreaga pentru a o darui.Cealalta jumatate era la tine,unde va ramane mereu. El imi spunea ca ma va astepta pana cand voi fi pregatita, dar am preferat sa las timpul sa decida. Intr-un final isi gasise o fata care sa il poata iubi,iar incet incet relatia dintre noi se raci pana aproape nu mai vorbeam deloc.M-a durut pentru ca am dat cu piciorul la o sansa spre fericire,dar simteam ca asa era cel mai bine pentru el.si nu voi regreta niciodata acea decizie.  ”
Citeam in continuare jurnalul ei ramand uimit de felul in care respinse orice sansa de a iubi,acum vedeam mult mai clar sentimentele ei pentru mine.Puteam sa vad cat de speciala era Bella mea,cat de mult ma iubea.