Cap. 10

{ 08/01/2010 @ 5:47 Z01 } · { Uncategorized }

E.p.o.v

Carsilse se intorsese cu frumoasa mea care era mai mult moarta decat vie de la spital.Ura sa mearga la spital,ura doctorii la general.Poate ca eram paranoici crezand ca Bella ne ascunde ceva,ca nu ne vorbise despre trecutul ei,despre anii in care am fost despartiti,dar inca ma gandeam ca Bella mea nu putea fi in pozele alea,nu o caracterizau,nu erau genul ei.Am ridicat o in brate de pe bancheta masinii si am dus o in camera mea,intinzandu o pe patul meu. Dupa,ma pregateam sa ies din camera crezand ca ea doarme,dar ea se trezise.

-„Edward?”….”Esti aici.”

„-Da scumpa mea …unde as putea sa fiu daca nu langa tine?Te iubesc.” i-am sarutat fruntea uitandu-ma apoi in ochii ei mari ciocolatii.

„-Edward…..asculta-ma bine…..inainte sa ma intrerupi,asculta tot ce am de spus,si pe urma daca vrei poti sa urli la mine cat vrei,nu-mi pasa.Acum…. doar asculta-ma….Te rog.”

„-Da iubita mea …..orice….te ascult….”

„-Inainte de toate…..Te iubesc. ….si orice ai face….de oricat de multe ori mi-ai calca inima in picioare,cum ai facut acum cativa ani in urma,eu te pot uita,nu te pot sa dau cu piciorul la sentimentele care le port pentru tine,poate ca gresesc sau poate nu….chiar nu imi pasa.Timpul care mi-a ramas este limitat,poate fi vorba de zile acum. Deschide te rog sertarul.”

Am aprobat usor din cap,si l-am deschis.Acolo era o scrisoare.

„-iubita mea,cui vrei sa ii trimiti plicul?” am intrebat nefiind sigur de ce ar trebui sa fac in continuare.

„-Edward,vreau sa citesti acest plic de fata cu familia ta atunci cand eu nu voi putea sa mai fac asta.” ….facu o pauza lunga inainte sa continue sa vorbeasca.Obosise. „ii iubesc pe toti din familia ta,si aici sunt gandurile mele pentru ei.Insa trebuie sa imi promiti ca vei deschide plicul doar cand eu voi fi incapabila sa ma mai trezesc.Oricum,nu va mai dura mult pana atunci.”

„-Bella,te rog ,incearca sa te odihnesti draga mea,obosesti repede acum,incearca sa nu te extenuezi singura,stii ce zice Carlisle.”

„-Nu imi este somn,plus…voi avea tot timpul sa ma odihnessc in curand….si crede-ma..prefer iti privesc ochii,zambetul tau pe care il ador si care imi mai face inca inima sa bata cu putere,tu esti singurul meu leac,nu am nevoie de nimic pentru a trai in afara de tine.”

„-Bella,linisteste-te…” insa inainte de a apuca sa continui isi apasa un deget peste buzele mele pentru a ma face sa tac,si i-am facut pe plac.

„-Parca eu trebuia sa vorbesc acum,nu? te rog Edward,fa-mi pe plac si taci.Deci cum spuneam…..asteapta inca putin……ai rabdare,vei primi multe raspunsuri,la multe lucruri pe care probabil le doreai sa le stii.”

„-Bella…eu….nu vreau sa te pierd.” inima mea se rupea in zeci de mii de bucatele,una mai mica decat cealalta.Mintea mea refuza sa proceseze orice lucru mi-ar fi iesit acum  pe gura. „Bella,daca as putea sa dau timpul inapoi,as vrea sa te fi putut transforma cand inca se putea face ceva.Ma urasc ca am fost atat de incapatanat,ca nu ne-am acordat niciodata sansa de a fi fericiti impreuna.”

„-Edward…Ce naiba vorbesti tu acolo?Stii cat de fericita sunt acum?Ca te am langa mine? Poate e mai bine pentru tine asa…poate…iti vei gasi pe cineva care sa te merite pentru ceea ce esti asa cum esti si care sa te respecte…care sa te iubeasca mai mult decat mine,vreau sa iti gasesti pe cineva Edward.Chiar vreau sa iti gasesti o persoana demna de tine…si mai ales imi doresc sa fiti fericiti…..” urma o pauza lunga in care adormise….era atat de obosita…..am impachetat plicul si l-am pus in buzunar.Am mai privit odata chipul ei si am iesit din camera.

Toate gandurile imi treceau acum prin minte, despre cat de bine ar fi fost pentru amandoi daca nu eram atat de prost si de incapatanat.De ce trebuie sa fim atat de orbi cand iubim?De ce trebuie sa fim atat de …..lasi?

„-Fiule, vad ca a dormit.Ma astaptam.Din cauza morfinei intreg sistemul ii este afectat.Ai citit si tu numeroase carti de ale mele.Stii ca nu va mai dura mult pana cand va ajunge intr – o stare vegetativa.Nu se va mai da jos din pat,nu va mai manca,nu va mai vorbi,va fi doar in coma.”

„-Acum,stii ce imi doresc ? sa va fi ascultat …..O vreau pe Bella mea…O vreau inapoi….”

„-Fiule….cine ti-a zis ca nu poti incerca sa o transformi?”

Din spatele meu se auzira vocile celorlalti membri din familia mea.

„-Edward,poti sa incerci,daca nu o transformi,ea va muri…..iar daca se intampla ceva…tot va muri..ce iti ramane de facut decat sa speri si sa incerci?Nimic.Asa ca te rugam.Incearca macar sa ne o aduci pe sora noastra inapoi.”

Daca eram om,acum sigur lacrimile curgeau fara oprire din ochii mei.

„-Edward,fiule,stiu ca vei face ceea ce trebuie.” Esme se intinse sa imi mangaie obrazul.Stiam ca o iubea pe Bella.Stiam ca toti o iubeau.Stiam ca ii era predestinat sa faca parte din aceasta familie. ALice aproape topaia pe fericita ca ma razgandisem,Rosalie era increzatoare cu un zambet de superioritate pe fata de genul „Stiam eu.” ,Carlisle era singurul care era ingrijorat,avea toate motivele. Bella era mult mai fragila decat fusese oricare dinter noi in momentul transformarii,si la cata morfina are in organism,nu stiu in ce masura voi reusi.

Mana mea atinsese scrisoarea  din buzunar,ma intrebam inca ce putea fi acolo.Dar i-am promis.I-am promis ca nu o voi citi inca.Sper sa imi pot tine promisiunea,pentru ca nerabdarea crestea in mine.

Amintinudu-mi in fiecare secunda chipul ei,eram din ce in ce mai hotarat ca trebuia sa fac ce trebuia cat mai repede cu putinta.Gata! trebuia sa vorbesc cu Carlisle,trebuia sa ma ajute,el era singurul care putea sa ma ajute sa nu gresesc cu nimic.