Noaptea aceasta a fost una din cele mai linistite pentru ea,nu s-a trezit,nu a tipat ,nu a plans.Am crezut ca ziua ce va urma va fi la fel,una buna pentru Bella,o zi in care nu va avea durerile obisnuite.Insa in curand aveam sa vad faptul ca ma inselasem. Odata cu rasaritul soarelui avea sa urmeze una dintre zilele de cosmar pentru mine,una din zilele in care Bella suferea iar durerea ei fizica se putea citi pe chipul sau. De cand se trezise parca era posedata,tipa,urla si trantea totul in camera,ba chiar mi-a aruncat cu o vaza in cap. Bine ca nu imi putea face prea mult rau (si multumesc Doamne ca sunt nemuritor si in loc de capul meu s-a spart vaza). Toti au ramas socati cand au vazut gestul sau.Nimeni nu se astepta la astfel de crize din partea ei,exceptand Carlisle care ne avertizase de ceea ce se va intampla.Niciodata nu am vazut-o atat de irascibila si niciodata nu a dat in psihoze pana acum,dar dupa cum se zice „Exista un inceput pentru orice”. Era ceva nou trebuia sa recunosc mi-o imaginam acum pe Bella asemenea unei nebune cu acte in regula…mda…imi venea sa zambesc (desi stiam ca nu era amuzant) cand mi-am imaginat-o pe Bella alergandu-ma nervoasa prin toata casa tinand in mana un cutit sau mai stiu eu ce.

„Edward,astazi Bella chiar a intrecut limita,Carlisle a reusit intr-un final sa se apropie de ea sa ii faca un calmant iar acum sta linistita in pat desi nu doarme.”

„Alice imi vine sa urlu…nimic nu merge bine,ea …innebuneste,iar eu o las sa sufere.Nu pot sa ii rapesc sufletul,nu pot nici sa ii grabesc moartea,ma simt bun de nimic.Vreau sa merg langa ea…”

„Ba nu,acum vrea sa ramana singura..” am auzit vocea tatalui meu. „Mi-a cerut sa ii aduc un jurnal in care sa scrie iar acum are ocupatie se pare.”

„Oare ce vrea sa scrie?Alice ma intreb daca….”

„Nu Edward,nu am de gand sa imi bag nasul.Este un jurnal,ceva intim,sunt gandurile ei acolo,poate ca pot vedea daca vreau ce se va decide sa scrie,dar vreau sa ii respect intimitatea.”

„Ai dreptate Alice.” M-am departat de sora mea si am inceput sa cant la pian.In ultima perioada uitasem de el.

Orele treceau din ce in ce mai greu.Se facuse 3 dupa amiaza cand Carlisle urca sus pentru a ii face urmatorul tratament cu citostatice iubitei mele. Am asteptat totusi jos pentru a vedea ce zice atunci cand coboara.

„Cum se mai simte?E mai bine?Pot urca?” am intrebat iar in voce se putea distinge nerabdarea de o vedea pe dragostea mea.

„Edward,fiule,e mai bine,adica e calma,destul de jenata de incidentul de dimineata.Acum inca mai scrie la jurnalul ei,iar dupa ce ii scot perfuzia as vrea sa o scoti la o plimbare,un pic de miscare ii va prinde bine.Vreau sa vad cum sta cu mobilitatea,daca i-a fost afectata sau nu.”

Am asteptat aproape 2 ore pana s-a terminat tratamentul si am facut asa cum mi s-a spus. am lasat-o pe Bella sa mearga mai mult singura analizandu-i fiecare miscare.Adevarul e ca observam ca se misca din ce in ce mai greu,picioarele se miscau necontrolat si pasii ei erau lenti si grei.

„Stii Edward,inca imi e jena pentru faza cu vaza si capul tau,chiar nu am vrut,nu stiu ce a fost cu mine,chiar nu stiu.Iarta-ma scumpule.Imi e destul de rusine cat sa nu mai pot da ochii cu tine.” isi tinea privirea fixata spre pamant.

„Bella,nu ai de ce sa te scuzi,nu a fost vina ta,nu ai facut-o cu intentie.” I-am ridicat fata cu degetele si mi-am apropita incet buzele de ale ei.

Sarutul nostru as fi vrut sa dureze o vesnicie,sa ramanem imbratisati pentru o eternitate,nimic sa nu conteze pe lume in afara de noi 2. Corpul ei era atat de fragil,imi era frica sa o ating,imi era frica sa o mangai,acum era atat de slabita.Am ridicat-o in bratele mele si am pornit catre casa cu ea cuibarita la pieptul meu,pana am ajuns acasa ea adormise insa a trebuit sa o trezesc pentru ca ea sa manance.

„Bella ,scumpa mea,ti-am pregatit ceva de mancare.” Esme tinea la ea ca la o fiica.

„Multumesc….”Raspunse scurt si se apuca sa manance cate putin.

Nici nu apucase sa ia 2 inghitituri si se grabea sa mearga spre toaleta sa verse.Eram deja in spatele ei inainte ca ea sa isi dea seama.I-am tinut parul strans la spate iar ea incepu la un moment dat sa planga.

„Edward ….lasa-ma in pace…pleaca de aici.M-am saturat.Ma doare stomacul.Nu mai rezist.Vreau sa mor mai repede.De ce nu vrei sa imi iei viata mai repede?Vreau sa imi scurtezi chinul asta.Pentru ce traiesc eu acum este un blestem ce nu se mai termina odata.”

Lacrimile curgeau fara oprire din ochii ei pana cand intr-un final lesina.

„Carlisle..e Bella…i s-a facut rau si a lesinat”…Fata lui deveni una serioasa si veni intr-un suflet lanag ea sa o consulte.

„Edward cred ca o voi duce la spital.Are nevoie de analizele per total facute.Vreau sa ii fac si o endoscopie sa vad cum e stomacul ei,si vreau sa ii vad si ficatul si rinichii in ce stadiu sunt.Sper sa nu fi ajuns si la acestea boala…pentru ca daca organele ei vitale cedeaza….nu voi mai putea face nimic pentru ea.”

Emmett a pregatit masina lui pentru ca era mai spatioasa si am intins-o pe Bella pe bancheta din spate.Am urcat in spate langa ea sprijinindu-i usor capul de pieptul meu.Ajunsi la spital ,Carlisle a vorbit ca imediat sa fie pregatit un salon pentru ingerul meu iar dupa ne-a trimis pe mine si pe fratii mei acasa unde Esme mai avea un pic si plangea,daca acest lucru ar fi fost posibil.

Cu totii asteptam vesti de la carlisle,asteptam macar un semn sa stim daca e bine sau nu,sa stim cum se simte,sa stim care e starea ei,insa nimic…au trcut 3 ore si totusi nici un semn.

„Edward…calmeaza-te.nu rezolvi nimic daca strici ceva pe aici sau daca te agiti aiurea.Tu esti tampitul care nu a vrut sa o transforme pe Bella atunci cand s-a mai putut face ceva pentru ea.Te-ai gandit ca daca Bella moare e doar vina ta?si asa va fi …nu te vom ierta prea usor frate…”

Cuvintele lui Rose erau cele mai aspre,ma injunghiau ca un cutit in inima.

Au trecut aproape 9 ore de cand Carlisle era plecat si eram pregatit sa sun la sptal cand el isi facu aparitia pe usa.Toata familia se adunase in jurul sau cu intrebari multiple care puteau fi citite in ochii lor cu usurinta.

„Bella…nu stiu cum sa spun asta….dar este mai grav decat am crezut.Rinichii ei sunt pe cale de a ceda iar ficatul e destul de rau.Inima ei nu e afectata totusi desi e slabita.Boala s-a raspandit destul de repede in organism.Acum e in salon sub stricta supraveghere.Doarme momentan.”

„Cat timp Carlisle?Cu aproximatie?Cat?” Am intrebat in timp ce disperarea ca o voi pierde pe fiinta iubita imi cuprinsese tot corpul.

„Fiule maxim o luna ar mai fin de indurat pentru ea.Acum totul devine o chestiune de zile,poate saptamani.Nu am un raspuns exact.Maine o vom aduce acasa pentru ca la spital nu ii mai poate face nimeni prea multe.”

Acum transformarea ei era un lucru care incepea sa ma faca sa ma gandesc ,eram constient ca nu voiam sa o pierd,nu eram pregatit sa renunt la ea. Nu…Bella nu ….vreau ca Bella sa traiasca.

E.p.o.v.

-Fiul e bine,doar ca organismul ei devine tot ma slabit,e doar o chestiune de timp pana s-ar putea sa nu se mai ridice din pat,pana nu se va mai putea misca. Intr-un final Bella va ajunge ca o leguma iar acesta este singurul adevar pe care il stiu in acest moment. Ar fi bine totusi sa iei o hotarare cu privire la transformarea ei. Gandeste-te,boala ii afecteaza toate simturile,creierul va ajunge si el intr-o stare vegetativa,inima ei va deveni din ce in ce mai slabita pana va ceda,iar atunci cand se apropie de final,iti va fi aproape imposibil sa mai faci ceva.Doar printr-o oarecare minune vei reusi sa o transformi atunci.Sper totusi sa nu se ajunga chiar atat de departe.Am incredere in tine.Cu totii avem incredere ca vei face ce e mai bine pentru amandoi.

-Carlisle,o iubesc,dar nu ii pot face asa ceva,nu vreau sa o distrug.De ce nu intelege nimeni punctul meu de vedere?

-Il intelegem cu totii,doar ca de asemenea stim ca voi doi sunteti facuti unul pentru celalalt.Nu am mai intalnit niciodata doua persoane care sa se iubeasca atat de mult,care sa se potriveasca atat de perfect.

        Am ascultat punctul de vedere al tatalui meu si deveneam din ce in ce mai confuz in luarea unei decizii.Doamne…de ce e atat de complikt s afaci ceea ce trebuie?De ce trebuie sa fie totul  atat de complicat?Imi era frica sa iau o decizie tocmai din cauza ca imi era frica sa nu gresesc fata de Bella in primul rand si sa nu gresesc fata de familia mea care o iubea.

           Am iesit din biroul tatalui meu si am plecat dupa iubirea mea,dar nu era nicaieri.

          -Alice….unde e Bella?

         -Nu stiu. Era aici cateva minute,dar acum nu mai e. Ultima data cand am vazut-o manca.

          Din senin privirea surorii mele se intunecase.

          -Nuuuuuuuuuuuuu! am auzit tipatul ei am vazut-o cum a plecat intr-un suflet din camera si a iesit afara si o prinse pe Bella care aparuse din senin in bratele ei.

          -Bella!Ce dracu,era sa imi provoci un infarct,de ce ai incercat sa te sinucizi,imi poti spune?Apropo sa stii …intr-o casa plina de vampiri din care unul este atat de enervant incat sa iti poata vedea viitorul cand te decizi sa faci ceva,e cam greu sa faci vre’un astfel de gest. Acum imi poti spune ce naiba te-a apucat?

          Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrazul ingerului meu.

        -Nu mai rezist asa Alice. Intelegeti-ma odata.Vreau sa scap de toata suferinta.Mi-am trait viata asa ca nu mai am ce pierde. Lasa-ma in pace te rog.Durerea e prea mare,nu o mai suport.E usor pentru tine sau pentru oricare din voi sa spuneti ca ma intelegeti ,dar nu,nu e asa.Macar daca deznodamantul va fi acelasi pot sa intreb ce rost mai are sa stau asa?Stiti mai bine decat mine ca voi fi ca o leguma .Atunci va fi mai rau tot pentru voi.Incepu sa tipe si sa planga din ce in ce mai tare .

                     Sora mea se uita cu o privire goala,lipsita de orice expresie in timp ce eu eram inca in stare de soc vazand comportamentul ei.Restul familiei putea vedea destul de clar de la feresatra camerei de oaspeti cum Bella se comporta de parca ar fi fost posedata. Eram constient ca la cat de incapatanata este,pana la urma va gasi o metoda sa o pacaleasca pe Alice dar si pe mine si sa ii reuseasca planul de a isi pune capat zilelor.Am rugat-o pe Rosalie sa il caute pe Carlisle sa o linisteasca. Acesta veni din urma cu o fiola in care era un somnifer puternic pe care ,in ciuda protestelor ei zadarnice si al crizei de isterie ce o cuprinsese reusi intr-un final sa i-o administreze.

        Au urmat cateva ore de liniste totala in care a dormit iar tatal meu i-a facut o alta perfuzie cu citostaticele de care avea nevoie pentru a opri ,sau macar pentru a incetini ritmul evolutiei bolii. I-am vegheat somnul stand langa ea fiecare clipa,analizandu-i chipul linistit si linistea pe care o emana atunci cand dormea.

            Incercam sa intru in pielea pentru a o intelege,pentru a intelege felul cum se simte si pentru a ii intelege durerea.Daca as fi putut,as fi acceptat cu cea mai mare placere sa fac schimb cu ea,sa indur eu toata suferinta doar ca ea sa se faca bine,sa mai fie odata plina de viata,fericita…..

          -Edward?Te deranjez? vocea neasteptata a lui Rosalie ma trezi la realitate.

          -Nu Rose…ce e?Ce s-a intamplat?

          -Stii,tin mult la Bella,chiar daca nu am aratat asta niciodata,chiar daca uneori i-am facut viata imposibila.Tin la ea pentru ca tu esti fratele meu si a reusit sa te faca fericit,pentru ca ea nu a fost niciodata asemenea fetelor normale,niciodata nu i-a pasat de partea ta intunecata si si-a riscat viata pentru a fi doar cu tine,pentru a iti oferi cate putin din dragostea ei.Te iubeste enorm.Stiu ce s-a intamplat aseara,Alice mi-a zis.Era in culmea fericirii.Ti-a daruit inocenta ei,din iubire,un lucru rar intalnit.Gandeste-te Edward.Tu cum o rasplatesti pentru toate lucrurile bune pe care ti le-a oferit?Pentru tot ce ti-a oferit?In nici un fel,lasand-o sa moara.Ea nu merita asta.

         -Rose….te rog,sa nu incepem din nou aceeasi conversatie.Stii deja parerea mea.

        -Nu domnule Edward Anthony Cullen….orice ar fi ai sa asculti ce am de spus pana la capat.Ti se pare Carlisle sau Esme a fi niste monstri?A omorat Carlisle pe cineva?A facut vre’un rau cuiva?Nu cred….nu inseamna ca daca esti vampir esti neaparat un monstru care trebuie sa ucida…Daca atat de tare te deranjeaza ideea asta,ca ea va deveni o fiinta fara suflet care nu va dori decat sa ucida,o poti opri sa faca asta.O poti opri ca ea sa nu comita nici macar o crima.

                -Atat am avut de spus Edward.Vom putea avea grija de ea ,si nu o vom lasa sa faca nici un rau nimanui. apoi s-a intors si a iesit din camera.Intr-un fel avea dreptatea.O puteam salva,o puteam opri in a face rau cuiva nevinovat,dar totusi vina care ar aparea in sufletul meu daca as transforma-o nu ar disparea niciodata.

             Mi-am intors privirea catre scumpa mea care inca dormea atat de linistita.I-am oprit perfuzia si i-am scos acul ce ii intepa una din venele ei subiri.Cat de fragila parea in mainile mele puternice.O priveam atent analizand fiecare trasatura a fetei sale in timp ce ea isi intredeschise ochii si ma privi cu cea mai calda expresie pe care o vazusem vreodata pe chipul ei.

             -Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat mai devreme,sincer.nu voiam sa iasa chiar atat de rau.Imi pare rau.

            -Nu e nimic draga mea,doar ca te rog sa nu ma mai faci sa trec prin asta din nou,ai idee cat de tare m-a speriat azi? i-am spus cat de calm am putut.

            -Imi cer scuze sincer,durerea mi-a luat mintile cred.E mai rau decat credeam ca va fi. 

             S-a cuibarit linistita la pieptul meu ca un prunc.Era atat de dulce si sentimentele mele pentru ea erau atat de profunde,de intense….inima mea ii apartinea numai ei si aproape ca eram pregatit pentru a imi petrece eternitatea alaturi de singura care m-ar putea face fericit vreodata.

          E.P.o.v

      Afara incepu sa ploua iar picaturile se auzeau cum loveau incet geamul asa ca ne-am intors la timp de la vanatoare.Acum ramasesem doar cu Bella. Mi-am apropiat fata la doar cativa milimetri de fata ei iar privirea mea nu scapa nici un detaliu. Incet incet buzele noastre se unira incepan un joc al lor. Ma simteam implinit atunci cand eram langa ea. Mainile ei fragile se jucau in parul meu incalcindu-l si mai tare in timp ce mainile mele ii descopereau incet corpul. Si-a desprins usor buzele de ale mele ,privi spre fereastra si a iesit in graba din camera indreptandu-se spre usa de la intrare pe care o deschise si iesi afara in ploaie. Am urmat-o cat de repede am putut crezand ca am suparat-o cu ceva pregatit sa imi cer iertare daca i-am gresit cu ceva.

         -Bella?S-a intamplat ceva?

         Se uita incet la cerul intunecat in timp ce picaturile ii curgeau incet pe obrajii ei de un roz pal.

          -Nu Edward,sunt bine. Scuze daca te-am  speriat fugind asa de langa tine. Doar ca stii cat de mult imi place ploaia,sa simt picaturile reci cum cad peste pielea mea.

         Imi aduceam aminte acum de obiceiul ei,cand ploua mereu se plimba ,nu ii pasa ca s-ar putea imbolnavi sau de altceva.Se apropie de mine usor,agatandu-se cu ambele maini de gatul meu fixandu-mi privirea cu ochii ei ciocolatii.

         -Edward,nu stiu exact de ce esti atat de dragut cu mine acum,nu stiu de ce soarta a fost atat de cruda incat sa mi te scoata in cale din nou dupa atata timp. De un lucru sunt sigura. Eu inca te iubesc desi stiu ca nu e cea mai sanatos lucru din lume pentru mine.In curand voi ramane doar o simpla amintire in inima ta Edward pentru ca eu nu voi mai fi.Vezi picaturile de ploaie ? Ele vin,curg,apoi dispar. Asa voi fi si eu,asemenea unei picaturi de ploaie. Ti-am aparut in cale,am stat langa tine,si in curand voi disparea si posibil ca tu sa ma uiti candva,ceea ce si vreau sa se intample.

        -Bella…

        -Edward,taci.Lasa-ma sa termin. Tu ai fost tot ce am avut mai de pret pe lumea aceasta,sunt impacata acum cu gandul ca voi muri,sincer.Nu imi pasa.Charlie nu va ramane singur.De cand s-a recasatorit,e fericit si in curand se va naste si fratiorul meu. Ii va umple golul lasat de disparitia mea. Renee a murit acum 2 ani in urma intr-un accident de masina. Nu am ce pierde ,sunt mai mult decat impacata cu gandul ca voi muri. Si inca ceva,sunt fericita ca am avut ocazia sa stiu ce inseamna sa iubesti,sa stiu cum e sa tii ca inima ta ii va apartine doar lui si nu o vei mai putea darui altcuiva. Iti multumesc ,si iti voi ramane pe veci datoare ca m-ai lasat sa te iubesc si mi-ai primit inima.

       -Bella…am privit-o cu ochii mari avand in vedere ca eram destul de uimit cu privire la ceea ce tocmai imi spusese. Am plecat de langa tine pentru ca nu am vrut sa iti rapesc sufletul. Am vrut sa iti ofer o sansa oricat de mica la fericire,la bucuria unei vieti normale si libere.Te-am iubit mai mult decat orice pe lumea asta Bella,inca te iubesc mai mult decat propria existenta si nu mi-as ierta niciodata daca te-as condamna pentru eternitate.

      -Candva ti-am promis ceva Edward,ca nu voi face nimic prostesc. Acum eu te rog acelasi lucru.Promite-mi ca nu vei face nimic necugetat care sa te puna in pericol,Daca intr-adevar ma iubesti ,te rog,ca imediat dupa ce eu nu voi mai fi sa ma dai dracului.Vorbesc serios. Incearca sa ma uiti,incearca sa iti gasesti pe cineva demn de tine,dar care sa poata sa te iubeasca la fel de mult cum te iubesc eu,ba chiar mai mult.

        Nu mai suportam sa mai continui discutia asta,i-am cuprins fata in palmele mele si mi-am lipit buzele de ale ei in timp ce ploaia ii stergea lacrimile care incercau sa curga pe obrajii ei. Sarutul nostru devenea din ce in ce mai profund,am uitat de timp,de ploaie ,de frig de tot.Eram doar eu si Bella in intunericul care ne inconjura.Buzele mele ii sarutau usor gatul in timp ce mainile ei se plimbau incet pe spatele meu. Saruturile noastre se aprofundau,pasiunea si dorinta ce se ascundeau in ele era din ce in mai evidenta si se impleteau in acelasi timp. De multe ori ne opream atunci cand saruturile noastre deveneau din ce in ce mai pasionale pentru ca nu voiam sa o ranesc. De data aceasta nu,nu mai repetam aceeasi greseala si eram sigur ca nu o voi rani.Vroiam ca Bella sa fie a mea.

         Am ridicat-o in bratele mele si am intrat in casa . Am urcat incet scarile pana in camera mea unde am lasat-o usor pe spate in patul meu. Era atat de frumoasa,atat de …..perfecta.Bella nu se impotrivea ,ci din contra se lasa dusa de val ca si mine .Desi aveam o mica retinere stiam ce imi doream.

         Eram primul barbat in viata ei ,un lucru care ma facea sa o doresc si mai tare.

       -Bella,esti sigura ca vrei asta?

         Imi raspunse printr-un sarut ,apoi aproba usor din cap.Mainile mele se jucau pe trupul ei mangaindu-l usor,la fiecare atungere tresarea usor.Simteam o oarecare frica din partea ei,inocenta sa o puteam citi usor din privire. Hainele noastre incepeau una cate una sa dispara de pe trupurile noastre intr-un final ramand goale unul langa celalt iar Bella rosi usor,era atat de dulce cand era timida.Trupurile noastre se descopereau reciproc.O expresie mica de durere se vedea pe fata ei dar nu scoase nici un cuvant,incerca sa faca momentul sa fie cat mai perfect.Cateva picaturi mici de sange au curs pe asternuturi dar mirosul sangelui ei nu era o  problema pentru mine acum. Eu eram cel care ii rapea puritatea. Era atat de frumoasa iar eu puteam sa jur ca sunt cel mai norocos barbat din lume pentru ca o aveam pe ea. Stiam de ce o iubesc : pentru bunatatea ei,pentru faptul ca nu era egoista,pentru ca se gandea la ceilalti inainte de a se gandi la ea,pentru faptul ca era capabila sa ma iubeasca si sa ma accepte pentru ceea ce eram,pentru ca nu dadea doi bani pe aparente,pentru puritatea ei,pentru sufletul ei…..puteam gasi 1000 de motive pentru care o iubeam.

           Toata noaptea dormise ca un ingeras mic la pieptul meu,si ma cuprinsese in bratele ei nevrand parca sa imi mai dea drumul vreodata din aceasta stransoare.Totul a fost perfect pana cand am vazut-o fugind grabita spre baie. Ii era rau.Citotstaticele incepeau sa isi faca efectele adverse.

        -Bella…pot sa intru te rog?

        -Nu.

        -Te rog.Imi fac griji pentu tine.Ai putea sa nu fii asa de incapatanata?

          Intr-un final imi raspunse.

        -Desigur.Daca tu crezi ca esti suficient de tare la stomac ,atunci intra.Te avertizez,nu e o priveliste prea placuta.

         Intr-adevar,a vomat sange,iar chipul ei angelic era alb ca varul.Puteam vedea ca ii era rau.Am asteptat langa ea pana s-a simtit oarecum mai bine si am coborat cu ea scarile pana in biroul lui Carlisle ca sa o poata examina si intre timp vorbisem cu Esme sa ii pregateasca ceva de mancare.

E.p.o.v.

-Gata Bella,s-a terminat. Umatoarea perfuzie ti-o voi administra peste 5 zile. Incearca sa stai linistita sa nu te misti prea mult. Te vom lasa sa te odihnesti acum.

Nu a trecut mai mult de 1 ora pana a adormit iar Alice venise langa mine impreuna cu Jasper.

-Edward….arati groaznic. Nu ai mai vanat de ceva timp,ai aproape o luna si nu stiu cat vei mai rezista asa. Ar fi bine sa mergi sa vanezi.Jasper va merge cu tine.

-Nu pot Alice…trebuie sa fiu langa Bella mea,daca se va trezi si va avea nevoie de ceva?Daca ii va fi rau cand se va trezi?Trebuie sa fiu langa ea….

-Edward nici tu nu mai poti sta asa,cu tot autocontrolul tau pana la urma tot vei ceda,voi ramane eu cu Bella,va ramane si Rosalie iar daca mai intervine ceva,Carlisle va veni.Haide….te rog asculta-ma.E in siguranta.Nu ai de ce sa iti faci griji.

Alice avea dreptate trebuia sa vanez,dar nu voiam sa ma despart de Bella nici macar pentru cateva ore. Jasper ma condusese afara din camera,afara din casa mergand in spatele meu. Voia sa se asigure ca voi merge la vanat. Emmett era afara langa masina lui.

-Frate in sfarsit. Ma gandeam ca va fi nevoia sa te caram pe sus din casa.Bine ca a reusit sa te convinga Alice ,ca de nu,te scoteam pe geam afara din casa si te duceam la vanat. …

-Sa stii ca Emmett are dreptate,daca nu reuseam sa te convingem de buna voie,eram gata sa te scoatem cu forta de acolo. Multumim cerului ca ai acceptat.

Nu aveam nici un chef de vanat,nu voiam nimic altceva decat sa fiu langa ea,langa sufletul meu .Eram pregatit sa ma intorc in orice moment acasa,dar emmett si Jasper erau mereu cu ochii pe mine de parca mi-ar fi putut citi gandurile,de parca ar fi stiut ca voiam sa fug. Stiam ca trebuie sa le fac pe plac si raman,pentru ca nu ma puteam intoarce acasa pana ce nu imi era potolita setea.

Orele treceau greu,eram mereu distras gandindu-ma mereu la Bella,gandindu-ma la rugamintile fratilor si surorilor mele de a o transforma pe Bella, gandindu-ma daca aceasta ar fi cea mai buna solutie. Un singur adevar aveam in minte si anume ca orice as face,orice as spune,inima mea ii va apartine doar ei,iar daca ingerul meu ar muri,as inceta sa mai exist. Ea ma facea sa ma simt uman,ea ma trezise la viata. In cei 5 ani cat am stat departe de ea,inima mea a fost pustie . Nu voiam sa accept crudul adevar,ca ea nu va mai exista,ca va muri…Acum aveam doua posibilitati : 1.o lasam sa sufere si sa se stinga incet.   2. sa devina un monstru ca mine,sa o condamn pentru eternitate,un lucru pe care probabil nu il va blestema candva.

-Edward,nu ai fost in apele tale astazi. Oricum bine macar ca ti-ai mai potolit setea. Acum ne putem intoarce.

-Eddi…vreau sa vorbim despre o alta problema cu tine. Banuiesc ca intuiesti despre ce e vorba…..si am doar  3 cuvinte pe care ti le voi spune…Isabella Marie Swan…cea pe care tu pretinzi ca o iubesti. Dar totusi cum poti sustine ca iubesti un om cand il lasi sa sufere in halul asta?tu ai habar ce dureri are?Jasper nu poate sta in casa prea mult timp pentru ca poate simti toata suferinta ei fizica in special. Noi vrem sa o transformi tu,pentru ca sunteti meniti sa fiti impreuna pe vecie si aceasta decizie ar trebui sa iti apartina numai tie.Ai inteles?. Gandeste-te de o mie de ori. Nu mai repeta aceeasi greseala. Ma gandeam ca poate a dat Domnul si ti-ai bagat mintile in cap o data pentru totdeauna iar daca nu …ti le voi baga eu cu cea mai mare placere…crede-ma.

                       Jasper chicoti la replica lui Emmett.

-Putem merge acum? m-am saturat de stat pe aici. nu imi mai este sete si vreau sa fiu langa Bella.Cred ca s-a trezit intre timp.

      Oare cat durase drumul inapoi spre casa?o ora sau poate mai putin,dar nu conta pentru ca puteam fi acasa langa Bella.

-Edward . Slava cerului ca ai venit. Alice a transformat-o pe Bella intr-o papusa Barbie. De aproape 2 ore de cand s-a trezit e intr-una langa ea cu toata trusa de machiaj si toate ustensilele de „tortura” ca sa zic asa.  un zambet larg ii aparu pe fata lui Rose cand se gandea la Alice si la scumpa mea iar rasul zgomotos al lui Emmett incepea sa zguduie toata casa.

-Ma gandeam ca nu va rata ocazia sa nu o transforme in papusa ei….la urma urmei ..Alice tot Alice va ramane.
     Urcam treptele ce duceau spre camera de oaspeti cat de incet puteam cand am auzit un tipat speriat. Era al Bellei.

-ALICEEEEEE! Pot sa te intreb ce mi-ai facut? Arat ca o … ca o… mai bine zis ca un bufon…da …bufon e termenul cel mai bun.Nu voi iesi nicaieri din casa asa. Si mai ales nu il lasa pe EL …stii tu la cine anume ma refer,sa ma vada aratand in halul asta.

-Taci Bella. Nimeni care a fost machiat sau imbracat de mine nu arata ca un bufon. Asta e doar parerea ta. Degeaba te-ai facut mai frumoasa in astia 5 ani pentru ca simtul tau pentru bunul gust si pentru estetic nu ti s-a imbunatatit deloc. Sunt salvarea ta,recunoaste!

-Ba nu Alice….nu esti salvarea mea,esti un calau! Un calau care vrea sa ma omoare in doi timpi si trei miscari.

     Cand am intrat in camera ramasesem socat de cat de bine arata iubirea mea ,era de nerecunoscut. Era imbracata intr-o fustita scurta ,neagra,din piele si purta o bluzita albastra cu bretelute din dantela iar in picioare purta o pereche de cizme negre. Niciodata nu o mai vazusem pe Bella aratand atat de….sexy,era rapitoare. Alice chiar o schimbase total pe Bella si acum inteleg tipatul ei terifiat. Alice putea deveni insuportabila cateodata.

 –Alice?unde e Bella?Ce ai facut cu ea? pe chipul surorii mele aparu un zambet triumfator in timp ce obrajii frumoasei mele s-au colorat intr-un rosu absolut superb.

–E chiar aici… Acum va las dragilor vreau sa il vad pe Jazz….

       Alice iesise din camera iar eu ramasesem doar cu Bella care avea un zambet angelic pe chipul ei inocent. O iubeam ,o iubeam mai mult decat puteam ma exprim in cuvinte.

    Ochii ei imi cautau incet privirea si incercau sa imi vorbeasca. Puteam citi in ei tot ce simtea pentru mine. Nu intelegeam de ce nu voiam sa ascult indemnurile familiei mele. Bella imi apartinea,sufletul ei vorbea pentru mine in timp ce inima ei era singura pe care o puteam asculta. Imi doream mai mult decat orice ca sa pot fi alaturi de ea pentru o eternitate si nimic altceva sa nu conteze pentru noi. Dar stiam ca nu o pot distruge.

E.p.o.v.

Spre dimineata somnul ei devenea din ce in ce mai agitat iar eu stateam neputincios nestiind ce as putea face pentru ea. Intr-un final isi deschise usor ochii si cateva lacrimi ii curgeau incet pe obraji.

-Bella? Esti bine? m-am apropiat usor de ea magaindu-i fruntea.

-Cred ca da….exceptand partea in care ma doare tot corpul de parca as fi dormit pe un pat de cuie,totul e bine.

-Alice o sa vina imediat sa te ajute sa iti gasesti niste haine cu care sa te imbraci. Eu voi cobori sa iti pregatesc micul dejun si sa vad daca a venit Carlisle cu rezultatele analizelor. i-am sarutat usor fruntea si am iesit din camera si am coborat scarile ,ajungand in camera de zi unde statea toata familia unita. Imediat dupa am auzit usa izbindu-se cu putere ,eu ramanand in stare de soc. Ingerului  meu nu ii statea in fire sa izbeasca sau sa tranteasca ceva,nu am apucat nici macar sa ma intreb nici eu nici fratii mei nici parintii mei ce s-a intamplat pentru ca din camera se putea auzi un tipat ingrozitor de durere. Ne-am indreptat cat de repede am putut catre camera ei dar usa era incuita iar din interiorul camerei puteam auzi un plans combinat cu tipete isterice.

-Bella,scumpo,deschide usa.

Nici un raspuns din partea ei.

-Bella,nu glumesc daca nu deschizi usa,o voi sparge si tot voi intra pana la urma.

Nici de data aceasta nu raspunse…..

-Am o ideea mai buna…. vocea lui Rose se auzi din spatele meu si imediat se facu nevazuta. intrase in camera ei si indrepta spre fereastra deschisa. Dintr-o singura miscare sarise pe fereastra camerei pe pervazul camerei de oaspeti si astfel intrase in camera Bellei pentru a ne deschide usa.

Statea in pat cu fata in jos muscand o perna pentru a ii atenua tipetele,doar ca uitase ca pentru urechea noastra si cel mai mic sunet se aude perfect.

-Edward adu-mi trusa din biroul meu cat mai repede. Carlisle parea vizibil ingrijorat si nu am mai stat pe ganduri si am adus trusa din care scoase o seringa si o fiola in care se gasea calmant.

-Bella…Bella…ma auzi?daca poti as vrea sa  intinzi mana,vreau sa iti fac ceva care sa iti mai calmeze durerile.

-Capul….simt ca imi explodeaza la propriu iar plamanii parca s-au desprins de la locul lor….Nu mai rezist…. puteam citi cu usurinta durerea de pe chipul ei si frica ce se ascundea in ochii ei. Intinse usor mana catre Carlisle care ii facuse calmanutl.

-Gata….in maxim 15 minute ar trebui sa te simti mai bine,si Edward sa cobori cu Bella jos imediat ce isi face efect calmantul,va trebui sa manance plus ca trebuie vrem sa discutam despre problema terapiei.

Am aprobat usor dand din cap si am ramas langa iubirea mea. Ma jucam cu mainile in parul ei lung asa cum o faceam candva. Intr-un final se linistise si am ridicat-o in bratele mele din pat si am asezat-o pe picioarele sale.Se dezechilibrase usor la inceput dar am stat langa ea avand grija sa nu cada.

Jos la masa a fost foarte tacuta si abia daca a reusit sa manance putin.

-Bella,incearca sa mananci inca putin. Esme o incuraja asemenea unei mame.

-Scuzati-ma dar chiar nu mai pot manca nimic,nu imi este foame.

Isi impinse farfuria la o parte si ramase nemiscata ca si cum se gandea la ceva. Avea o privire absenta,goala. Nimeni nu a spart tacerea ce se asternuse pana nu aparuse Calisle cu un dosar in mana,un dosar in care se gasea sentinta la moarte a ingerului meu.

-Bella,astazi vom incepe chimeo terapia,nu mai putem amana intru-cat boala s-a extins din nou. A ajuns la nivelul creierului. Un singur lucru nu pricep,cum de boala evolueaza atat de repede,nu e normal,dar daca vom incepe tratamentul imediat vom putea incetini ritmul ei alert.

Bella il privi sigura pe ea parca stiind ce avea sa urmeze.

-Carlisle…pot sa te intreb despre timp? Cu aproximatie cam cat timp mai am? Bella era mai constienta de sfarsitul ei decat lasa sa se vada,incerca sa fie putenica,incerca sa nu lase la vedere durerea din inima ei.

-Scumpo nu e un tipar fix,nici macar Alice nu poate sa vada cu exactitate. Durata poate varia,intre maxim 3 -4 luni fara chimeoterapie si in cazul in care aceasta va da gres si 6 luni pana la maxim un an cu terapie. Totul depinde de organismul tau,de cum vei tolera chimeoterapia si daca va reactiona.

„De ce trebuie sa i se intample asta tocmai ei,o iubesc ca pe o fiica! nu merita ca ea sa sfarseasca chiar atat de repede,nu merita sa sufere atat……” durerea din gandurile mamei mele era vizibila.

„Edward stiu ca ma asculti….ar fi cazul sa incepi sa te gandesti cu privire la soarta ei,ori o vei transforma ..ori o vei lasa sa moara. Eu sper ca ai suficienti neuroni in capul tau incat sa nu mai faci o alta greseala si anume sa o lasi sa moara. Fii atent de iti zic si la avertismentul meu : ORI O TRANSFORMI TU…ORI O VOI FACE EU,ALICE SAU CARLISLE!” ... ma uitam acum la Rosalie ,niciodata nu m-am gandit ca o va dori pe Bella sa ii fie sora pentru eternitate. Se pare ca surprizele tot apar in continuare.

Toata dupa amiaza am auzit gandurile imploratoare ale familiei mele cu privire la faptul sa o transform pe iubirea mea. Toti o iubeau pe Bella si nimeni nu era pregatit sa renunte la ea ,mai ales dupa ce am rgasit-o desi imprejurarile nu au fost cele mai placute. Chiar daca o doream sa fie a mea pentru eternitate,nu voiam sa o distrug,nu voiam sa ii rapesc sufletul. Poate daca o transformam ,candva ar ajunge sa ma urasca pentru acest lucru,pentru acest blestem. Inca refuzam categoric rugamintile familiei mele in ciuda amenintarii lui Rose.

-Bella? am pregatit tot ce trebuie,poti urca sus in camera ta si sa incepem prima sedinta, va fi cam neplacuta terapia,te avertizez dar e pentru binele tau.

Sufletul meu nu raspunse,doar facu intocmai cum i se spuse.Urca greoi scarile pana la camera ei. Si se aseza incet pe pat asteptand sa inceapa calvarul.

Carlisle i-a intepat cu grija mana administrandu-i cu grija perfuzia. Intre timp Bella isi tinea ochii inchisi cantand o melodie,asa incerca sa uite de durere. Timpul trecea greu iar perfuzia incepea putin cate putin sa se goleasca. Imi doream ca eu sa fiu in locul ei,ea nu merita sa sufere,nu merita sa aiba parte de nici o durere. Merita sa aiba o viata normala,merita sa fie fericita,merita tot ce e mai bun si se pare ca nu avea parte de nimic din toate acestea.

E.P.o.v

Faptul ca ea avea sa moara m-a trezit la cruda realitate,oricat am incercat sa stau departe de ea,oricat am incercat sa o las in pace pentru ca ea sa aiba o sansa oricat de mica la fericire,la o viata normala,dar se pare ca Alice avea dreptate.Orice as face si oricum as face,Bella este sufletul meu pereche. Lucrurile au fost arenjate in asa fel incat sa nu se poata bucura de o viata umana prea lunga,in schimb nu as condamna-o pentru eternitate,nu i-as lua sufletul,nu as transforma o intr-un monstru pentru eternitate. Cand va muri o voi urma cat de repede voi putea.

Imi suna telefonul,initial nu voiam sa raspund,dar am vazut ca era Alice si stiam ca ea avea mereu castig de cauza.

-Edward ,Bella va iesi in aproximativ 2 minute pe poarta spitalului si cred ca va incerca sa se ascunda de tine. noi i-am pregatit camera de oaspeti si o asteptam aici. Ne-a fost tuturor extrem de dor de ea. Pana si Rose o asteapta.

-Multumesc Alice. Cred ca o vad. Vorbim cand ajungem acasa,bine?

Am inchis telefonul si am plecat dupa ingerul meu.Aveam si o oarecare retinere in a da ochii cu ea. Dupa felul cum o tratasem cand am plecat,dupa felul cum am jignit-o atunci,dupa faptul ca timp de 5 ani am lasat-o sa creada ca am uitat-o,am lasat-o sa sufere. Cum puteam sa ii mai spun vreodata ca o iubesc ,cum? Daca i-as fi spus probabil ca nu m-ar fi crezut. Ea e tot ce am mai bun pe lumea asta,intreaga mea existenta iar eu am pierdut-o. Jur ca voi face tot ce pot sa o fac fericita pana in ultimul moment si mai ales ca voi incerca sa ii recastig inima.cu orice pret.

cand am vazut ca incearca sa fuga,am cuprins-o cu bratele mele iar privirea ei o cauta pe a mea intr-un final intalnindu-se. Aveam nevoie de Jasper acum pentru ca aveam nevoie disperata sa stiu ce simtea acum. ochii ei trimiteau un amestec de sentimente greu de descifrat. Am condus-o in liniste pana la masina unde am deschis portiera si am asezat-o repede in scaunul pasagerului.

-Bella..te rog sa iti pui centura de siguranta. si sa nu incerci sa mai fugi.

Nu raspunse.

-Bella….te rog….nu ingreuna situatia. Stii ca te pot obliga,si nu vreau asta asa ca accepta situatia si stai cuminte.

-Edward,stiu ca acum tot ce simti pentru mine mila. Intelege ca e o situatie neplacuta pentru mine sa stau sub acelasi acoperis cu tine din mai multe motive.

-As putea sa intreb care ar fi acelea? poate ca nu ar fi trebuit sa intreb acest lucru dar eram curios

Din nou se asternu tacerea si nu primeam nici un raspuns decat faptul ca rosise la aceasta intrebare. Oare de ce?
-Te rog Bella? ai putea sa raspunzi.

Rosise usor si isi musca buza de jos inainte sa raspunda.

-Edward,te-am iubit mai mult decat iti poti inchipui. Dupa ce ai plecat eram o epava. Nu eram buna de nimic si mai aveam putin si ajungeam la Spitalul de psihiatrie din cauza depresiilor.cu greu am reusit sa imi revin si sa ma pun pe picioare desi inima mea a ramas la fel de goala. Inca te iubesc Edward desi stiu ca nu e bine si nu e sanatos sa fac asta. De data asta stiu ca nu voi mai suferi mult pentru ca moartea mea va atenua suferinta si durerea unei inimi frante pe care o port mreu in sufletul meu.

Nu-mi venea sa cred ce auzeam.Bella mea….Bella,chiar ea,inca ma iubea….inca imi impartasea sentimentele. Nu am crezut niciodata ca acest lucru va mai fi vreodata posibil. Eram mai mult decat fericit acum.

-Edward ,nu vreau mila ta. Eu sunt fericita pentru ca am apucat sa te vad cel putin pentru o ultima data ceea ce e mai mult decat puteam cere vreodata. Sunt impacata acum ….chiar sunt,iar daca voi muri stiu ca macar am apucat sa iti mai vad odata privirea,sa iti mai vad inca odata zambetul.

Mi-am apropiat usor mainile de chipul ei cuprinzandu-i fata perfecta in asa fel incat ochii mei sa ii intalneasca pe ai ei. Mi-am apropiat usor fata de ai ei si buzele noastre s-au unit intr-un sarut formand un intreg perfect. Mi-as fi dorit ca acest moment sa dureze pentru o eternitate. Doar eu si cu ea,nimic sa nu mai conteze pentru noi. Absolut nimic.

Buzele noastre insa s-auu despartit intr-un final iar in ochii ei puteam vedea confuzie in timp ce in privirea mea putea vedea toata dragostea pe care o simteam pentru. Restul drumului pana acasa si-a asezat capul usor pe umarul meu si a adormit. Cata liniste imi dadea atunci cand o vedeam dormin. Ajunsi acasa toata familia ne astepta la intrarea in casa,mai putin Carlisle care ramase la spital pentru a lua rezultatele analizelor. Toata lumea o privea cu dragoste pe Bella,tuturor le-a fost dor de ea.

-Bella,ma bucur sa te vad. Mereu vei face parte din familia noastra si stii asta. Esme o cuprinsese pe Bella intr-o imbratisare calda,materna.

-Bells…..maine cumparaturi. trebuie sa recuperam tot timpul pierdut. Si da mi-a fost extrem de dor de tine. Alice era mereu entuziasmata.

-Ne bucuram sa te vedem Bella. Rosalie si Emmett pareau la fel de multumiti de ideea ca ea va sta in casa noastra.

-Edward,Bella se simte obosita,si are dureri groaznice desi se ascunde….ar fi bine sa o duci sus sa se odihneasca putin am sa incerc sa ii trimit niste valuri de liniste ,poate ii va mai atenua din durere.

Am condus-o pe Bella in camera unde va sta si i-am adus ceva sa manance. Am ramas toata noaptea langa ea,studiindu-i chipul si felul cum se schimbase in cei 5 ani de cand nu o mai vazusem. Acum avea parul mai lung,era mai palida,era diferita.

B.p.o.v

Era aproape 2 dimineata si nu puteam sa adorm inca.Gandurile mele erau departe…la Edward si ma mai uitam din cand in cand si la bagajele facute pentru plecarea mea. Ma gandeam daca exista vreo viata de apoi sau daca totul se termina aici,daca asta va fi marele final. Daca va fi sa mor si sa existe o oarecare sansa oricat de mica ar fi sa devin ingerul pazitor al lui edward ,as face-o. as avea mereu grija sa il veghez si sa ii calauzez pasii sa poata fi fericit. imi doream sa fie fericit,sa isi gaseasca pe cineva care sa il aprecieze pentru ceea ce are el in sufletul sau,pentru inima sa blanda. stiu ca nu era un monstru,era cea mai calda,mai generoasa si mai tandra persoana pe care am cunoscut-o.

Durerea puse din nou stapanire pe picioarele mele pe mainile mele si incet iradia in intreg organismul.Am muscat perna cat de tare am putut si am incercat sa nu tip ,sa nu plang desi durerea era ingrozitoare. nu voiam sa il trezesc pe Charlie,sa isi faca griji pentru mine. si asa acum cred ca isi facea mai multe griji decat ar trebui,macar sa ii usurez situatia.

Noaptea trecuse repede iar dis de dimineata am inceput sa imi duc bagajele la masina lui Jacob. nu voiam ca Charlie sa ma conduca pentru ca nu as fi suportat durerea de a ma separa de el,si de il lasa singur.

-Bella,o sa vin sa te vizitez. promit.

-Jacob. Ai grija de Charlie pentru mine,ai grija de el,eu nu stiu in ce stare ma voi intoarce sau  daca ma voi mai intoarce. lacrimile au inceput sa imi curga siroaie pe obraji iar cuvintele imi ieseau cu greu . Si Jake,iarta-ma ca nu am putut sa iti impartasesc sentimentele,iarta-ma ca nu am stiut sa te apreciez,si iti multumesc ca mi-ai fost cel mai bun prieten. Promit,ca daca se va intampla ceva cu mine,vei sti,pentru ca voi mereu langa tine si sper sa fii fericit langa cineva care sa iti impartaseasca sentimentele.

Odata ajunsi la aeroport l-am rugat pe Jacob sa plece,voiam sa raman singura,pentru ca nu suportam sa vad cum ma despart de inca o persoana draga,el nu a insistat sa ramana ci din contra mi-a ascultat rugamintea. Lacrimile imi curgeau incontinuu pe obraji si intr-un final pareau ca vor sa se opreasca.

Stiam ca nu ma va astepta nimeni la destinatie,stiam ca va trebui sa ma descurc singura pana gaseam spitalul ,intr-un fel am bucuram pentru ca aveam o ocupatie pentru a imi tine mintea ocupata un timp.

Afara ploua asa ca am chemat un taxi si i-am dat soferului adresa. nu am facut mai mult de 30 de minute pana la spital. Surpriza a fost un mare cand am vazut ca la intrarea spitalului ma asteptau 2 asistente.

-Trebuie sa fii Isabella Swan….asa e? Doctorul Conrad ne-a anuntat ca vii si ora ca sa te preluam. Doctorul Carlisle Cullen a primit fisele dumneavoastra medicale de dimineata si tot el e cel care se va ocupa de cazul dumneavoastra. Carlisle Cullen a zis? Cullen? Deci poate visez…..poate e doar o coincidenta de nume. Calmeaza-te Bella. Am urmat-o pe una din asistente care ma conducea spre cabinetul doctorului. Picioarele mele se miscau greoi pentru ca durerea aparu din nou.Imi venea sa tip,aveam aceeasi senzatie ca si cum cineva mi-ar fi infipt fier incins atat in maini cat si in picioare ,iar acel cineva ar rascuci fierul in rana. Nu observasem ca lacrimile imi aparura pe obraji chiar daca depuneam un efort supraomenesc sa nu tip.

-Bella????? am auzit o voce in care puteam simti uimire,durere,frica,bucurie….toate amesteate…. Bella nu-mi vine sa cred,am sperat sa fie doar o coincidenta de nume si nu sa fii tu. Am vazut fisele tale medicale si am sperat pana acum sa nu fii tu cea care va trebui sa indure toata durerea.

-Carlisle! am deschis intr-un final ochii constientizand ca era el……..

-Ia un loc,ma mir cum poti merge inca,la diagnosticul tau,destul de rar vad o persoana care sa poata merge pe picioarele ei.

-Carlisle….crede-ma picioarele si mainile simt ca imi ard,ca si tot corpul meu. Nu mai rezist durerea ma coleseste. Focul din urma muscaturii lui James nu se compara cu durerea asta. Vreau sa mor…nu mai rezist.

Ma privi cu niste ochi mari in care puteam citi groaza.

-Bella,am vrea sa vii acasa la familia mea. Nu te poti descurca singura pe termen lung. Te rog accepta ca astazi dupa ce iti facem analizele sa vii acasa la familia mea.

-Nu pot Carlisle,chiar nu pot….Edward nu ma va dori acolo. Nu va faceti griji pentru mine. Ma voi descurca.

-Bella intelege. Acum inca mai poti sa te descurci,dar va veni momentul ,care e doar o chestiune de zile,saptamani ,poate doar de maxim 3 luni pana cand nu te vei mai putea ridica din pat si nici suficienta forta in maini nu vei avea sa te poti descurca singura.

-Bella,accepta te rog,daca nu … oricand te pot obliga. am auzit din spatele meu o voce catifelata atat de familiara … am ridicat intr-un final capul sa vad cine e.Era el…ingerul meu…. cu o expresie de nedescifrat pe fata. auzise toata conversatia mea cu Carlisle si probabil acum simtea mila pentru mine.

-Edward nu…nu vreau…bine?
–Bella,Bella….tot la fel de incapatanata ai ramas. Asistenta va veni imediat sa te duca la tomograf si sa iti faca restul analizelor. Eu voi fi ocupat cu bagajele tale intre timp.

Am deschis gura usor pentru ca aveam de gand sa protestez dar nu apucasem. Carlisle chicoti usor pe scaunul sau te la birou.

–AAA…si era sa uit …astept sa termini cu analizele si te astept sa te conduc acasa.

B.p.o.v.

Au trecut 5 ani de cand Edward a plecat,insa iubirea mea pentru cel care mi-a facut inima sa vibreze este la fel de profunda ca la inceput. Nu am lasat ca ura sau furia pentru faptul ca ma parasise sa imi otraveasca amintirile pe care le aveam impreuna cu el.Incercam sa ma concolez mereu cu gandul ca poate ma parasise dintr-un motiv intemeiat si ca inca ma iubea,poate….dar de un lucru inca eram sigura: pastram vie imaginea lui in inima mea,imaginea ochilor sai patrunzatori si ai zambetului sau strengaresc pe care il iubeam atat de mult. Am incercat pe cat puteam de mult sa nu ma atasez de nici un alt baiat,nu voiam ca inima mea sa apartina altcuiva pentru mi-am jurat candva ca ii va apartine doar lui pe vecie.

-Bella?esti pregatita? trebuie sa mergem.

Vocea tatalui meu ma trezise din gandurile mele. era timpul sa mergem dupa rezultatele analizelor pe care le facusem cu o saptamana in urma la indemnurile lui Jacob si al tatalui meu avand in vedere ca de cateva luni ma simteam din ce in ce mai rau. Eram mai palida decat era Edward,lesinam chiar si de 2 -3 ori pe zi,ma doarea tot corpul,mai rau decat in urma muscaturii lui James. Erau zile in care imi doream sa mor .  Slabisem mult in ultima perioada si eram chiar de nerecunoscut.

Am urcat alaturi de tatal meu in masina iar drumul pana la spital a fost unul tacut. Uram  spitalul si mai ales atmosfera care era in timp ce asteptam ca o asistenta sa ma strige sa intru in cabinetul doctorului. timpul trecea greu,de parca statea in loc.

-Dra Swan? medicul va asteapta. mergeti la sala 7. M-am ridicat de pe scaunul din sala de asteptare si m-am indreptat usor,cu pasii greoi catre cabinetul doctorului. Tatal meu incerca sa mearga incet in spatele meu.

Inainte sa deschid usa cabinetului,o presimtire rea aparuse ,un sentiment care in smulgea inima din piept.

Mi-am facut cu greu curajul necesar sa deschid usa iar primul lucru pe care il observasem era doctorul care statea la biroul lui cu o fata destul de sumbra.

-Dra Isabella Swan. Avem fisa dumneavoastra medicala impreuna cu analizele……si……

Urmase o pauza lunga inainte sa inceapa sa vorbeasca din nou.

-……….. nu stiu cum sa incep sau cum sa spun acest lucru mai usor……….

Nu intelegeam ce voia sa spuna iar corpul meu fu cuprins de un sentiment de panica ce ma termina incet.

-Doctore spuneti-mi verde in fata daca am ceva sau nu. Va rog.

Tatal meu incepea sa isi piarda rabdarea mai rau decat mine si nu mai rezista la toata presiunea.

-Pentru numele lui Dumnezeu doctore…ce e in neregula cu fiica mea. zi odata.

-Imi pare rau ca nu exista nici o cale mai usoara de a da o astfel de veste….dar chiar nu stiu cum sa spun. Isabella….ai cancer.

In acel moment am crezut ca pamantul imi fugea de sub picioare. Charlie ramasese in stare de soc si era pe punctul de a ceda nervos.

-Din cate vad din radiografie si restul analizelor, in prima faza a fost un cancer osos,dar se pare ca e metastazat, s-a extins in organism iar plamanul drept pare si el afectat.in proportie de 80%. In cazul tau operatia nu mai este o solotie. tot ce putem face este sa chimeoterapie pentru a opri intr-o oarecare masura evolutia bolii si de a incetini ritmul de raspandire a cancerului in organism.

-Doctore….pot sa vad intreb cat timp?cat timp va dura pana…………pana se va termina…totul?

-Depinde. nu exista un tipar standard. dar ca o prima parere ar fi intre 6 luni si un an jumatate. Sfatul meu e sa incepeti tratamentul cu chimeoterapia cat mai repede . si acest lucru sa il faceti in Anglia la unul din spiatele de specialitate. Unul ar fi cel care apartine universitatii de medicina.

Discutia de acum era doar intre Charlie si doctor. eu nu mai aveam putere sa mai ascult nimic.

–Domnule Swan daca sunteti interesat putem trimite de urgenta fisele ficei dumneavoastra acolo si in curs de maxim 2 zile sa o trimitem pentru inca un set de analize acolo si pentru eventualul tratament.

Charlie il aproba in tacere pe medic care isi chemase asistenta pentru a trimite rezultatele mele prin fax. nu imi mai statea mintea la nimic. un singur lucru imi doream mai mult pe lumea aceasta inainte de a muri. Sa imi mai vad macar pentru o ultima data pe ingerul meu.